Sfânta lene și cuviosul somn

Update : colegul stressat a venit cu o completare (în comentarii) pe care nu o știam și pentru care îi mulțumesc:  „Numele” bateriei poate fi diferit, așa că trebuie să-l aflăm cu upower -e apoi aflăm detalii despre starea ei cu upower -i NUME_BATERIE , unde NUME_BATERIE este cel rezultat de la comanda dinainte.   Am o antichitate de laptop care dă semne de „oboseală” a bateriei, așa că am zis să văd ce și cât o mai duce chestia respectivă. Și cum netul e totdeauna de ajutor, am găsit comanda asta ca să verific starea bateriei (output-ul este mai mult decât intuitiv): upower -i /org/freedesktop/UPower/devices/battery_BAT0

Mie-mi place Shutter, de ce să mint... Face poze, le editează, le face tot ce vrei... De aia pe toate sistemele mele îl folosec ca program de captură implicit - adică apăs pe P r intScreen și pornește el, face poza, o modific, etc. etc. Problema este că „sistemele mele” sunt Ubuntu, Kubuntu și Xubuntu. Și a trebuit să le fac pe toate să utilizeze Shutter. Așa că, la o căutare pe net, am dat de sfaturile echipei Shutter , sfaturi pe care vi le arăt și vouă. Deocamdată las doar link-ul, n-am timp de poze și editări ca să-l traduc în română. Dar pozele de acolo cred că sunt suficiente ca să vă faceți o idee și să reușiți să duceți treaba la capăt. Spor!

UPDATE2 - pentru un tutor ial ca la carte , mergeți pe forumul Ubuntu România UPDATE : Câte va lămuriri suplimentare: *  Un program se poate instala direct din surse, respecând următorii pași: I. Sursele respective se dezarhivează undeva, de preferință în /home apoi începem compilarea: cd /aurolac-0.1 ./configure make II . De aici avem două opțiuni:    a). Îl instalăm direct cu sudo make install   și dacă vrem să-l dezinstalăm mai târziu trebuie să mergem în același dosar unde l-am compilat și d ăm comanda sudo make uninstall dar asta merge doar dacă creatorul programului a prevăzut și așa ceva în sursele respec tive. Dacă nu... b). Cre ăm un pachet .deb pe care îl instalăm  sudo checkinstall Comanda de mai sus ne va cere câteva informații, le putem modifica dacă vrem neapărat și  va crea un pa chet .deb  pe care îl va instala. Dar putem doar să creăm  un pachet .deb pe care îl vom instala mai târziu: sudo checkinstall -D --install=no Dacă vrem doar să creăm un pachet .deb fără alte

Folosesc, printre altele , și scannerul BitDefender pentru că nu vreau să dau și la alții vreun virus de Windows chiar dacă pe GNU/Linux ăștia nu au niciun efect. Azi a trebuit să-mi înlocuiesc licența la Bitdefender pentru că aia veche expirase. Așa că am cerut de la ei o licență nouă (este linkul chiar în ferestra principală a programului) și am încercat să o bag în program, dar, surpriză! când s-o activez nu mergea butonul de Set . Dădeam click pe el fără niciun efect. Ce-i de făcut? Simplu. Frumusețea Linuxului este că orice configurare se află pe undeva într-un fișier .conf, așa că nu mi-a rămas decât să caut fișierul potrivit și să modific ceva acolo.  Fișierul respectiv se află în /opt/BitDefender-scanner/etc/ și se numește bdscan.conf. Așa că va trebui să dați următoarea comandă pentru a-l modifica: kdesudo kate /opt/BitDefender-scanner/etc/bdscan.conf pentru Kubuntu sau gksudo gedit /opt/BitDefender-scanner/etc/bdscan.conf pentru Ubuntu și să modificați valoarea key= cu noua l

De fapt orice costă... Dar cum eu merg mult, săptămâna asta pe mine m-a costat mersul mai mult decât altceva... Să mă/vă explic: Într-o seară de marți, cred, oricum pe la începutul săptămânii, mă deplasam cu autoturismul proprietate personală, singur-singurel, de la domiciliu spre locul de muncă (observați stilul de declarație dată la melițiie ...) când un nene ce părea adeptul înfocat al lui Bachus mi-a ieșit brusc în față, drept pentru care am acționat subit frâna de serviciu (adică am tras o frână de aia cu scârțâit de roți și cu urme pe asfalt), moment în care s-au întâmplat concomitent trei lucruri importante: (1) i-am adresat cetățeanului turmentat niște urări de „bine” nepotrivite minorilor și persoanelor pudice, (2) am speriat vreo alți trei participanți per pedes la trafic și (3) mașina mi-a dat senzația că s-a transformat instantaneu într-o barcă șovăitoare care se legăna ca un perpetuum mobile. Primele două lucruri au trecut, așa că am rămas să mă gândesc la al treilea. Am

... foarte simplu. Cineva s-a oferit să-mi dea 35% din 8,5 milioane de dolari americani. (Nu-ș' cât e asta, n-am calculator și nu stau bine cu matematica mai complexă de 2+2=4 și 0+0=0 ) Da-da, ce căscați ochii așa?? E foarte frumos din partea lui. Creștinește, al putea spune...  Singura condiție era să-l ajut la o „meșcherie”... să recupereze cele 8,5 milioane de dolari. De la o bancă din Ouagadougou. Unde rămăseseră fără stăpân pentru că „titularul” contului dăduse ortu' popii cu toată nația (familia) lui și dacă nu revendică nimeni suma, ea intră în conturile băncii... Aici intru eu în scenă! Pam-param-pam-pam! Eu devin presupusa rudă a lu' nea Caisă decedatu', trimit o cerere la banca aia în care revendic banii, nea Cap de Gumă ăsta care-mi propune afacerea mă ajută cu formalitățile și banii îi împărțim așa: eu 35% (na, ce vreți, n-am prea mult de lucru la treaba asta), el 55% și restu' de 10% sunt cheltuieli. Sună foarte tentant, nu? Dacă v-ați grăbi să faceți