16 mar. 2013

Mersul liniștit costă...

De fapt orice costă... Dar cum eu merg mult, săptămâna asta pe mine m-a costat mersul mai mult decât altceva... Să mă/vă explic:

Într-o seară de marți, cred, oricum pe la începutul săptămânii, mă deplasam cu autoturismul proprietate personală, singur-singurel, de la domiciliu spre locul de muncă (observați stilul de declarație dată la melițiie...) când un nene ce părea adeptul înfocat al lui Bachus mi-a ieșit brusc în față, drept pentru care am acționat subit frâna de serviciu (adică am tras o frână de aia cu scârțâit de roți și cu urme pe asfalt), moment în care s-au întâmplat concomitent trei lucruri importante: (1) i-am adresat cetățeanului turmentat niște urări de „bine” nepotrivite minorilor și persoanelor pudice, (2) am speriat vreo alți trei participanți per pedes la trafic și (3) mașina mi-a dat senzația că s-a transformat instantaneu într-o barcă șovăitoare care se legăna ca un perpetuum mobile. Primele două lucruri au trecut, așa că am rămas să mă gândesc la al treilea. Am închis geamul (să nu mai sperii pe alții...) și am început să fluier „Barca pe valuri” (melodia Corinei Chiriac) și să mă gândesc cam de la ce se trage metamorfoza celei care cu câteva secunde înainte fusese mașina mea. 
Am apelat la toate cunoștințele de mecanică însușite de-a lungul existenței mele de 30 și treaba mea de ani. Singura concluzie a fost că amortizoarele mașinii sunt lipsă la apel. Dar cum românu' are o vorbă, Assumption is the mother of fuck-up, am zis să consult un specialist, să nu dau bani de pomană; ceea ce am și făcut seara, la întoarcerea de la locul de muncă.
Sentința: amortizoarele de pe puntea față a mașinii erau mult sunt limita normală, legală și de bun simț așa că se impunea schimbarea lor cât mai urgentă. 
Și aici intervine partea cu cheltuielile. La service-ul unde am verificat respectivele amortizoare, au și magazin de piese auto, normal. Mă duc și-o chestionez pe duduia de la tejghea/raft:
- Săr'mâna, amortizoare de Logan pentru față aveți? (știu că sună idiot, dar așa e „jargoanele”)
- Da, cred că da, stați să verific, zice ea cu solicitudine. Și se pune pe clăpăcit la calculator. Și dă-i, și luptă, se-ncruntă maxim la monitor (Mă, zic, să vezi că n-are”), dă cu ciudă în taste, mai că smulge Enter-ul, mai bagă vreo zece clickuri pe acolo și se înseninează brusc... Uitați, sunt pe comandă, 396 de lei originale, 190 ne-originale. Facem comandă?, zice cu un zâmbet larg.
Aici bag repede matematica elementară în priză, calculez cam cât m-ar costa și nu-mi place rezultatul! 
- Nu, nu faceți, mă duc să mai caut... Mulțumesc. Și plec, hotărât să o iau la pas (sau pneu, că eram cu mașina) pe la alte magazine. Și găsesc (acolo unde găsesc, că la două magazine „se aduc rar, veniți peste câteva zile!” - „S-o crezi tu că o iau cu sorcova în martie!”) următoarele prețuri: 300 - originale, 170 - ne-originale, și 350 cu 190. „Mă, zic, am pus-o, cu tot cu manoperă ajung la vreo 800-900 de lei. Da' nici să mă dau cu barca nu vreau, bașca probleme la frânare/viraje, că suspensia nu mai preia sarcina, ajung dracu' în vreun gard sau mai rău,  plus că am și ITP-ul, că mai am trei zile și tre' să-l fac...” Brusc, am avut o revelație: „Bă, trompetă, la Gelu n-ai fost!!”. Gelu fiind o cunoștință cu un magazin de piese auto în care am  încredere că aduce doar „originale”. Bag o „românească” (cum adică ce-i aia?? Nu știți?? E o întoarcere pe linia continuă când nu e nimeni pe stradă, mai ales poliția rutieră :D ) și o tulesc la Gelu. 
- Bună ziua, amortizoare față de Logan aveți? 
- Din ce an e ?
- Din 2005, zic, și-n gând mă pregăteam de încă o surpriză legată de preț. („Dacă e tot 300, iau de aici, nu mă mai duc dincolo...”)
- A, da, gata, aici e... Amortizoare Monroe, originale, 135 de lei, alea ne-originale sunt la 100 de lei, da' nu vă recom...
- (WTF???) 135 de lei?? întreb eu, și mă întreb dacă nu cumva am auzit greșit, deci e cazul să mă duc la ORL...
- Da, bucata, nu perechea.
- No shit! (în gând). Vreau și eu două, vă rog. (tare, deși nu-mi revenisem din șoc).
 - Nu am acum, dar dacă faceți o comandă fermă, mâine vin.
„Normal că fac o comandă fermă, ce-s tâmpit, dacă-s originale m-am scos, dau pe ele și pe manoperă cât îmi cereau alții doar pe unu'” mă gândesc eu, ultima parte cu voce tare. Și-l mai întreb și de ce-s așa ieftine față de alții...
- Le aduc direct de la importator, cam așa aduc toate piesele pentru mai multe mărci...
Ca să n-o mai lungesc, le-am luat, le-am pus pe mașină, sunt cool!! Și am trecut și ITP-ul... Cost total: 270 lei amortizoarele, 160 lei manopera, în care a intrat și schimbarea ferodourilor pe spate (saboții de frână) pe care-i aveam mai demult, 100 de lei ITP-ul. Total: 530 lei. Ura! Mi-au rămas bani și de cheder ușă șofer, carenaj față dreapta și termostat, toate originale și luate tot de la Gelu. (Așa e când mergi pe „auto-potecile” patriei, se cam strică una-alta pe la bătrâna mașină...).
P.S. Știu ce e ăla adaos comercial, știu că sunt nșpe distribuitori, nu știu de ce unii sunt atât de cretini încât să pună niște prețuri atât de exagerate într-un oraș, mai mult comună, unde în juma' de oră poți colinda toate magazinele de profil. Or intra și grimasele duduiței în preț?
P.S. 2. Săptămâna viitoare mă transform în mecanic auto că vreau să schimb eu piesele alea de care vorbeam mai sus. Nu e mare șmecherie, mi-am pregătit sculele, piesele stau cuminți pe raft la garaj, da' aștept să vină primăvara aia înainte de 1 iulie. 
P.S. 3 - știu că e o chestie banală, dar am rămas marcat de cât de mult variază prețurile... cum ar fi să mă duc la un supermarket să cumpăr... banane cu 4 lei/kg, iar la altul, de aceeași „marcă” să fie 15 lei/kg?

2 mar. 2013

Cum era să devin bogat...

... foarte simplu. Cineva s-a oferit să-mi dea 35% din 8,5 milioane de dolari americani. (Nu-ș' cât e asta, n-am calculator și nu stau bine cu matematica mai complexă de 2+2=4 și 0+0=0) Da-da, ce căscați ochii așa?? E foarte frumos din partea lui. Creștinește, al putea spune...  Singura condiție era să-l ajut la o „meșcherie”... să recupereze cele 8,5 milioane de dolari. De la o bancă din Ouagadougou. Unde rămăseseră fără stăpân pentru că „titularul” contului dăduse ortu' popii cu toată nația (familia) lui și dacă nu revendică nimeni suma, ea intră în conturile băncii... Aici intru eu în scenă! Pam-param-pam-pam! Eu devin presupusa rudă a lu' nea Caisă decedatu', trimit o cerere la banca aia în care revendic banii, nea Cap de Gumă ăsta care-mi propune afacerea mă ajută cu formalitățile și banii îi împărțim așa: eu 35% (na, ce vreți, n-am prea mult de lucru la treaba asta), el 55% și restu' de 10% sunt cheltuieli.
Sună foarte tentant, nu? Dacă v-ați grăbi să faceți ce vă spune nenea ăla, l-ați scoate din rușine pe nenea ăsta. Adică ați pica de (foarte, foarte) fraieri. De ce? Pentru că ați fi ultimii fraiereșteni de pe fața pământului!! N-ați auzit până acum de scrisoarea nigeriană? Sau Nigerian scam, cum e denumită ea în engleză? Dacă nu , vă las plăcerea să descoperiți cum stă treaba... Atât vă spun: NU DAȚI CURS UNEI ASEMENEA PROPUNERI; ORICÂT DE TENTANTĂ AR FI!
A, era să uit, ăsta e mailul „de afaceri” (așa avea multe de comentat la el, dar mă abțin din lipsa timpului și chefului, vă las pe voi să vedeți ce și cum :D ):
Dear Friend,
I am the head of Accounts and Audit Department of Bank of Africa, Ouagadougou . I decided to contact you after a careful thought that you may be capable of handling this business transaction which I explained below;
In my department, I discovered an abandoned sum of $8.5m US dollars (Eight million, five hundred thousand US dollars). In an account that belongs to one of our foreign customer who died along with his entire family in 2007 in a plane crash.

Since i got information about his death, The bank have been expecting his next of kin to come over and claim his money because The fund cannot be released unless somebody applies for it as next of kin or relation to the deceased as indicated in our banking guidelines but unfortunately I learnt that his supposed next of kin(his son and wife) died alongside with him at the plane crash leaving nobody behind for the claim .It is therefore upon this discovery that I now decided to make this business proposal to you and release the money to you as the next of kin (I want to present you as his business associate )to the deceased for safety and subsequent disbursement since nobody is coming for it and I don't want this money to go into the Bank treasury as unclaimed Bill.

The Banking law and guideline here stipulates that if such money remained Unclaimed after seven years, the money will be transferred into the Bank treasury as unclaimed fund.. The request of foreigner as next of kin in this business is occasioned by the fact that the customer was a foreigner and a Burkina be cannot stand as next of kin to a foreigner.

I agree that 35% of this money will be for you as foreign partner, in respect to the provision of a foreign account, 10 % will be set aside for expenses incurred during the business and 55% would be for me . There after I will visit your country for disbursement according to the percentages indicated. Therefore to enable the immediate transfer of this fund to your account as arranged, you must apply first to the bank as next of kin of the deceased customer.

Upon receipt of your reply, I will send to you by fax or email the text of the application. I will not fail to bring to your notice that this transaction is hitch free and that you should not entertain any atom of fear as all required arrangements have been made for the transfer...

I expect that you contact me immediately as soon as you receive this letter, and send me your personal data including your international passport before i send you the full details for continuation of this transaction.

Hoping to hear from you immediately.

Yours faithfully,
Mr.Musa Ahmed
Accounts & Audit Department,

Bank of Africa
Copyright © 2013 Sfânta lene și cuviosul somn