Postări

Se afișează postări cu eticheta fir-ar mama ei de viata

Am un cont Google? Ce fac cu el?

Ideea mi-a venit după ce am vorbit cu cineva care habar n-avea câte lucruri se pot face cu un banal cont Google. Da, contul ăla de-l au cei cu telefoane Android ca să descarce aplicații din Google Play. N-o lungesc mult, atât vreau să spun: cu respectivul cont aveți acces la o serie întreagă de site-uri/aplicații super-cunoscute, toate de la Google:

Noi suntem pui de daci. Veritabili.

Și urmașii Romei. Așa ne-a învățat istoria. Herodot zicea de strămoșii noștri că suntem cei mai viteji și mai drepți dintre traci. Ne-am luat la trântă cu toți, toate popoarele migratoare au dat piept cu neclintirea noastră. Slavi, vizigoți, ostrogoți, mongoli, tătari, turci, zalmoxieni, reptilieni și șerpilieni, toți, cum veniră se făcură tot o apă și-un pământ. Toți ne-au asuprit, bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire , marțieni cu fața verde, batracieni cu ochi bulbucați, cu toții au venit să fure de la noi, un popor harnic de români verzi și drepți ca stejarii... Dar i-am răpus pe toți și-am reușit să rămânem o insulă de latinitate într-o mare slavă, nu? Cum era aia, cu singurul vecin prieten care e Marea Neagră? Păcat c-a stat și s-a uitat la unii cum vând flota comercială. Normal, din dragoste de Marea Neagră, că vapoarele poluează, nu? De ce să le mai ținem??

De unde să luăm bani pentru educație

Update : Am găsit pe site-ul Camerei Deputaților o interpelare privind situația utilizării open source în Educație. sunt și două răspunsuri, de la Ministerul Educației și Ministerul pentru societatea informațională. Răspunsul de la Ministerul Educației zice că programa școlară nu prevede soluții Microsoft pentru proba de competențe digitale de la BAC. Dar programa școlară pentru TIC, filiera teoretică, clasa a XI-a pomenește de Excel și  Word, la fel zice și programa pentru tehnoredactare asistată pe calculator, clasa a XI-a, filiera teoretică. Și, la final, mai zice că ”în funcţie de interesele educaţionale ale elevilor şi de resursele de timp disponibile, profesorul poate opta pentru activităţi suplimentare cum ar fi: -utilizarea tipurilor de documente predefinite oferite de aplicaţia MS Word (Web Pages, Letters and Faxes, Memos, Agenda, Calendar, CV, Brochure, Manual, Reports); - realizarea unui document cu o lista de adrese web interesante, comentate; -exp...

Atenție la așa-zisele verificări ale conturilor online

Imagine
Încă una scurtă azi despre cum să ne ferim de probleme online. De data asta, cum să nu dăm de bună voie datele de la contul de Pay Pal. Bine, în loc de Pay Pal poate fi orice - un nume de bancă, o rețea de socializare, un magazin online, etc. Nu asta e important. Important este că indiferent de unde vine o asemenea cerere, e bine să verificăm înainte ce și cum e treaba. Nu de alta, dar după aia s-ar putea să fie prea târziu.

Ghidul micului spectator

În seara asta am fost la un spectacol foarte reușit, la Casa de Cultură. Muzică foarte bună, atmosferă frumoasă (nu incendiară, că n-am fost la meci și nici nu sunt duduie de aia de la „Sport” cu un vocabular cât primele pagini din Abecedar). Inevitabil ai apărut și tu, micul spectator ne-deprins cu „algoritmul” unui spectacol. De aia m-am gândit să pun aici niște chestii mai elementare, așa, niște pași de urmat, dar care, crede-mă,  te vor ajuta pe viitor. Așadar... 1. Spală-te . Repetat, dacă e nevoie. Niște oameni s-au chinuit să inventeze săpunul și toate cele tocmai ca tu să le folosești, mai ales când mergi la un spectacol. Vei sta între oameni, așa ca mine, ca doamna din față, ca domnul din stânga... Nu suntem obligați să-ți suportăm timp de peste două ore mirosul de dihor mort, uitat la soare. E sâmbătă, deci pentru unii e ziua îmbăierii săptămânale. Un motiv în plus să nu puți. Eventual, ia și niște haine curate, dacă alea de peste zi au căpătat miros, se mai întâmplă. (Singu...

Ploaia, subtitrarea și insomnia

Motto: „Cine se scoală de dimineață... are insomnie!” Acum plouă. Plouă de două zile. Plouă cam des pe-aici.... Ptiu, parcă-s la o lecție de recapitulare a timpurilor verbale în engleză. Nu asta-i ideea. Ideea e că de la atâta ploaie, încep să mă simt ca Bacovia. Păcat că a scris el „Lacustră”, că aș fi scris-o și eu... era suficient să mă uit la balta din spatele blocului și gata poezia. Acolo era un parc de joacă pentru copii, acum e o piscină de joacă pentru copiii care au bărci pneumatice sau măcar o vestă de salvare. Plus părinții plecați la serviciu, ca să nu vadă cum juniorul ia lecții de sărituri în apă... Plouă, deci. Și mie nu-mi place ploaia, prea-mi aduce aminte de când eram mai tânăr și mă duceam la bunici la muncă pe câmp și mă prindea ploaia de eram gata spălat până acasă. (Așa m-am învățat să car după mine un prosop, săpun și-un pliculeț de șampon). A, am uitat să spun că-s în concediu. Și eu, dacă-s în concediu, nu pot dormi... sunt pe invers din punctul ăsta de vedere...

Brânzica paranormală

Asta e din ciclul „Cred că m-am puțin tâmpit, cred că da, da-da...”. Așa... Vin eu aseară de la scârbici , intru fain-frumos în căsuța noastrăăă, cuibușoor de... nu, asta e altă chestie... intru în casă, îmi salut famelia proprie și personală compusă din două fete variabile ca vârstă - nevastă-mea și fiică-mea (de 4 ani și ceva luni), mă rog, fac și eu ce face tot omu' în contextul respectiv - schimbat haine, spălat, etc. și mă duc la bucătărie. Aici, adică acolo, soțioara mea tocmai scosese una bucată brânză din frigider, cu un scop necunoscut mie. O pune pe masă și zice așa, în treacăt: - Mâine o să plouă cam tare și... Și sună telefonul ei. Normal, se duce să răspundă. Eu realizez brusc ce-a spus. „Mă, de unde o ști?” Mă uit la televizor, închis. Radio n-avem. Ziare n-am mai citit de când cu revista „Cutezătorii”, că nu prea mă omor cu ele... Nici n-avem neam de ziar prin casă. Atunci de unde o ști vremea?? Doar n-o ghici ca mama Omida sau Libelula, cum era aia... Da' în ce...

Mersul liniștit costă...

De fapt orice costă... Dar cum eu merg mult, săptămâna asta pe mine m-a costat mersul mai mult decât altceva... Să mă/vă explic: Într-o seară de marți, cred, oricum pe la începutul săptămânii, mă deplasam cu autoturismul proprietate personală, singur-singurel, de la domiciliu spre locul de muncă (observați stilul de declarație dată la melițiie ...) când un nene ce părea adeptul înfocat al lui Bachus mi-a ieșit brusc în față, drept pentru care am acționat subit frâna de serviciu (adică am tras o frână de aia cu scârțâit de roți și cu urme pe asfalt), moment în care s-au întâmplat concomitent trei lucruri importante: (1) i-am adresat cetățeanului turmentat niște urări de „bine” nepotrivite minorilor și persoanelor pudice, (2) am speriat vreo alți trei participanți per pedes la trafic și (3) mașina mi-a dat senzația că s-a transformat instantaneu într-o barcă șovăitoare care se legăna ca un perpetuum mobile. Primele două lucruri au trecut, așa că am rămas să mă gândesc la al treilea. Am...

Cum era să devin bogat...

... foarte simplu. Cineva s-a oferit să-mi dea 35% din 8,5 milioane de dolari americani. (Nu-ș' cât e asta, n-am calculator și nu stau bine cu matematica mai complexă de 2+2=4 și 0+0=0 ) Da-da, ce căscați ochii așa?? E foarte frumos din partea lui. Creștinește, al putea spune...  Singura condiție era să-l ajut la o „meșcherie”... să recupereze cele 8,5 milioane de dolari. De la o bancă din Ouagadougou. Unde rămăseseră fără stăpân pentru că „titularul” contului dăduse ortu' popii cu toată nația (familia) lui și dacă nu revendică nimeni suma, ea intră în conturile băncii... Aici intru eu în scenă! Pam-param-pam-pam! Eu devin presupusa rudă a lu' nea Caisă decedatu', trimit o cerere la banca aia în care revendic banii, nea Cap de Gumă ăsta care-mi propune afacerea mă ajută cu formalitățile și banii îi împărțim așa: eu 35% (na, ce vreți, n-am prea mult de lucru la treaba asta), el 55% și restu' de 10% sunt cheltuieli. Sună foarte tentant, nu? Dacă v-ați grăbi să faceți ...

Râsul face bine la....

Câteva chestii pe care le-am văzut/citit/auzit în ultimul timp: La noi viața e tristă, dar salariul de tot râsul... Dieta echilibrată înseamnă să ai câte o prăjitură în fiecare mână. Săruturi lungi, și nopți de-amor/ Iubire-eternă și-au jurat./Exact ca-n film a fost iubirea lor,/Și-exact cât filmul a durat. Curiozitatea il face pe unul să descopere America, iar pe altul să tragă cu urechea pe la uși... Femeile sunt ca traducerile: cele frumoase nu sunt fidele, cele fidele nu sunt frumoase. (George Bernard Shaw) Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea îndeplini. În fiecare dimineață mă uit la topul celor mai bogați oameni. Dacă nu sunt acolo, mă car la muncă. Anual se cheltuie mai mult pe implaturi de silicon la sâni și „revigorarea” penisului decât pe tratarea adevăratelor boli. În curând vom fi o planetă de babe cu sâni semeți și moșnegi cu ...... tare, dar putrezi în interior.  Diferenţa dintre prostie şi geniu este că geniul are totuși limitele lui. (Albert Einstein) Dacă nu-ți iese di...

Repetabila povară

Atât . [youtube http://www.youtube.com/watch?v=j6we2UnWlQk?feature=player_detailpage]

Povestiri de sezon...

...sau „mulți proști sunt în grădina lui Dumnezeu, El le deschide poarta și ei sar gardul”. Dar să vă povestesc ce și cum.  Așa cum știe toată lumea, a venit iarna. Prin definiție, acest anotimp înseamnă multă zăpadă care, la rândul ei, se adună și se adună până se fac troiene. Buun. Troienele sunt cam nesimțite așa, de felul lor, și nu le pasă pe unde se trântesc (avea Doru Octavian Dumitru o scenetă cu ghețușul care vroia să se așeze-n drum și nu-l lăsa nene milițianu'). Normal, se trântesc și pe drumuri. Iarăși bun. (Adică nu-i bun, dar na...). Autoritățile tre' să scoată tot ce au ca să curețe drumurile. Asta-n teorie, că-n practică e altă mâncare de pește. Motorina-i scumpă, utilajele vechi și mai bate și vântul, așa că sus-numitele troiene rămân pe drumuri, mai ales pe cele secundare, terțiare ș.a.m.d. Ce să-i faci, iarna nu-i ca vara, cum bine ne-a avertizat întâiul stătător al țării... E drept, pe alocuri zăpada își cam face de cap, în sensul că oricât s-ar lupta autogr...

Dacă ar durea prostia...

...mulți s-ar tăvăli în chinuri. Sigur. Mai mult ca sigur. Extrem de sigur. De ce? Păi uite, unu', de pe un site de glume, bășcălie și asemenea (nu prea reușite, după mine, dar asta-i altă poveste), dă o „știre” . De fapt o „știre-bombă”: vom plăti taxa pe nume la Biserică dacă avem nume de sfinți. Buuun. A, și dacă avem două nume de sfinți, pentru al doilea avem discount 50% (reducere, bre!). Nimic neobișnuit. Doar că o serie de „jurnaliști” de debara, cu o pregătire profesională depășită lejer de genunchiul broaștei, iau știrea de bună , ba chiar mai trântesc și un reportaj video-TV (sic!) în care cer părerea cetăț e nilor și clerului. Altul se învolburează apocaliptic, eucaliptic ,  spumant și fumigen, dar cu destule erori de „tipografie” - deh, ce să-i faci, era „inervarea” prea mare... Îl altă parte, un site ce se vrea de știri trântește știrea ca o plăcintă pe tarabă și o lasă acolo, așa, neprihănită, deși sunt avertizați că nu e „pe bune”. Dar nu-i nimic, cititorul nost...

O dimineață banală...

Profesorul Popescu se duse la baie pentru toaleta de dimineață: spalat fața și dinții, bărbierit „doi milimetri sub piele”, etc. etc. Într-un cuvânt, se pregăti de o nouă zi de muncă. Apoi se îndreptă șovăitor spre bucătărie (nu-și revenise complet deși se spune că apa rece alungă somnul, ca-n poezioara aia de la grădiniță...) și porni televizorul cu LED-uri și diagonală uriașă pentru a se pune la curent cu ultimile noutăți din țară și din lume... Automatul de cafea își începuse deja treaba, programat fiind de micul procesor ascuns prin măruntaiele sale. Cafeaua începu să curgă fierbinte în ceașcă (el râse încetișor când își aminti câtă bătaie de cap îi dăduse în școală pacostea aia de element predicativ suplimentar), ceașcă ce se umplu exact cu cantitatea de cafea dorită, grație aceleiași minuni tehnice. Domnul Popescu își luă cafeaua și se așeză confortabil la masa de mahon asortată perfect cu o canapea din piele de Cordoba și niște scaune de epocă. Televizorul continuă să-și depene ...

Mi-a venit!!!

Imagine
Așa cum spuneam mai săptămâna trecută , am fost să-mi fac pefea la ORC. Și am făcut. Dar fără traducător, că, de! așa e legile! după cum spunea doamna de acolo. Azi mi-a venit hârțoaga de înregistrare. Da, da, fără traducător. Între timp am trimis o solicitare și ORC Iași, de care aparține prea-minunatul și prea-priceputul Birou Teritorial Pașcani. La care nici până în momentul ăsta (16:35, vineri 2 noiembrie 2012) n-am primit răspuns. Daaar, la câteva ore după ce am depus actele, m-a sunat o duduie de la Romtelecom care m-a felicitat pentru înființarea noului PFA și care-mi propunea o ofertă foarte „avantajoasă”! WTF!!!! nici nu se uscase cerneala pe cerere, darămite să-mi vină certificatul! De unde știți voi, mă, romtelecomilor, de PFA-ul meu nenăscut încă?!!? Răspuns logic: de pe undeva de la ORC! În schimb, azi când m-am dus să îmi iau hârțoaga de care vorbeam de la biroul de care vorbeam, mă ia doamna...scuze, m-a mai sunat chiar acu' o duduie romtelecomistă cu aceeași ofer...

Paradoxuri fiscale...

Am spus paradoxuri fiscale, nu paradisuri fiscale! Cei care căutați a doua chestie, ați greșit adresa! În fine, să purced la explicății ... Spuneam cu ceva vreme în urmă că a trebuit să dovedesc unei instituții a statului că sunt curat ca lacrima. Consecința acelui fapt a fost o prea minunată autorizație de traducător. (Da, mulțumesc, nu trebuia...). Autorizație care vine însoțită de tot ce trebuie, recte alergătură pe la alte instituții ale statului, după registru de control, registru-jurnal de încasări și plăți, registru de inventar, ștampilă, etc. etc. Nimic neobișnuit până aici, sunt sute care au trecut prin asta. Cum, la fel, sunt foarte sigur că sunt sute, dacă nu mii sau zeci de mii, care au avut de-a face cu instituțiile mai jos menționate. Și că experiențele unor dintre ei au coincis cu ale mele personale. Dar să nu anticipez dinainte, cum ar spune niște vedete TV.  Toată treaba ai de v-am spus-o mai sus - autorizație, registre, CIF (cod de înregistrare fiscală, etc. etc.)...

Înșelătorie cu contul de Facebook

Imagine
Circulă din nou pe mail o înșelătorie legată de Facebook - cum că vi s-a suspendat/blocat contul de Facebook și trebuie să intrați din nou pe site ca să vi-l recuperați. În ce constă înșelătoria? Simplu: toate link-urile din mail nu duc către o pagină oficială Facebook - care să conțină „ facebook.com ” în denumire, ci către niște site-uri dubioase care bine nu fac, cu siguranță. În poza de mai jos vedeți mail-ul pe care l-am primit și eu, cu explicațiile respective. (cl ick pe imagini pentru a le mări ) Dacă o să aveți curiozitatea să verificați, o să vedeți că un mail „legitim” de la Facebook conține în toate link-urile sale numele domeniului - facebook.com , așa cum se vede în poza de mai jos. În cazul în care primiți un mail ca cel de mai sus, cel mai bine este să-l ignorați complet, ba chiar îl puteți șterge fără probleme.  Happy browsing!

Evoluție...

E ciudat, așa, cum simțim câteodată pe propria piele evoluția societății în care, volens nolens , ne ducem existența. Și nu mă refer aici la salturi evolutive de genul celor care au dus la apariția formelor complexe de viață din organismele unicelulare primordiale despre care ne povestea doamna de biologie la ore. Nu, mă refer aici la micile lucruri de care ne lovim de-a lungul vieții ăsteia. Cum ar fi formularele de zeci de forme, mărimi și complexități pe care trebuie să le completăm pe la diferite instituții și în diferite scopuri - înscrierea copilului la grădiniță/școală, înscrierea la diverse cursuri/forme de pregătire, deschiderea unui cont/eliberarea unui card bancar. De fapt de la ultimul caz - ăla cu cardul bancar - mi se trage revelația mea bruscă și existențială. Ecuația este simplă: loc de muncă=salariu=necesitatea unui card bancar. Fooaarte mulți se regăsesc aici. Printre care și moi . Și cum terminasem „relațiile de afaceri” cu o bancă din motive pe care nu o să le înșir...

Dragostea pentru, cu și despre Linux/Ubuntu

Imagine
Nu, n-am să încep iarăși cu Linux-ul, cu Ubuntu, cu cât de grozav e , etc. etc.  Vreau doar să vă arăt că Ubuntu este făcut de oameni, pentru oameni (la urma-urmei înseamnă către umanitate , nu?). Și este așa de atașat de aceste valori încât până și comenzile foarte uzuale sunt gândite să reflecte viața...pur și simplu. Și, da, foarte serios, toate comenzile pe care le vedeți mai jos sunt comenzi reale utilizate pe orice sistem Linux.  Fotografia este luată de pe siteul unui membru cunoscut al comunității OpenSource din Romania. (click pentru a mări imaginea) Pentru cei cu probleme de vedere, tricoul „s pune” așa: Comenzi Unix reale (serios!) : Who girl; look; talk; date; strip; touch; unzip; finger; head; mount; uptime; fsck; more; fsck; more ; yes; yes; more; umount; make clean; sleep .

Converti-m-aș și n-am cui...

Înainte de a trece la subiect țin să precizez faptul că nu vreau să discreditez pe nimeni și nimic, nici pe cei care practică activități de genul celor la care mă voi referi, nici instituțiile/sectele religioase menționate. Buuun. Și acum să trecem la treabă...:D. Aseară așteptam pe cineva în fața blocului când am fost abordat de două domnișoare cu scopul declarat de a discuta despre lucruri generale, așa, despre lume, viață și dreptate. În fine, erau ceea ce bănuiam eu - militante sau misionare de pe la Martorii lui Iehova sau ceva de genul...Mai fusesem vizitat acasă, cu câteva zile în urmă,  de un domn și o domnișoară de același gen și înfățișare, în aceleași scopuri. Atunci nu avusesem timpul și disponibilitatea necesare unei asemenea discuții. Aseară avem de ambele :D. - Bună seara, mă abordează una dintre ele. Mă numesc X și ea este colega mea Y. Am vrea să vă întrebăm ceva, dacă nu vă supărați... - Bună seara. Da, spuneți, încep eu piano . (Aici trebuie spus că deja aveam unele ...