Sfânta lene și cuviosul somn

...mulți s-ar tăvăli în chinuri. Sigur. Mai mult ca sigur. Extrem de sigur. De ce? Păi uite, unu', de pe un site de glume, bășcălie și asemenea (nu prea reușite, după mine, dar asta-i altă poveste), dă o „știre” . De fapt o „știre-bombă”: vom plăti taxa pe nume la Biserică dacă avem nume de sfinți. Buuun. A, și dacă avem două nume de sfinți, pentru al doilea avem discount 50% (reducere, bre!). Nimic neobișnuit. Doar că o serie de „jurnaliști” de debara, cu o pregătire profesională depășită lejer de genunchiul broaștei, iau știrea de bună , ba chiar mai trântesc și un reportaj video-TV (sic!) în care cer părerea cetăț e nilor și clerului. Altul se învolburează apocaliptic, eucaliptic ,  spumant și fumigen, dar cu destule erori de „tipografie” - deh, ce să-i faci, era „inervarea” prea mare... Îl altă parte, un site ce se vrea de știri trântește știrea ca o plăcintă pe tarabă și o lasă acolo, așa, neprihănită, deși sunt avertizați că nu e „pe bune”. Dar nu-i nimic, cititorul nost

Profesorul Popescu se duse la baie pentru toaleta de dimineață: spalat fața și dinții, bărbierit „doi milimetri sub piele”, etc. etc. Într-un cuvânt, se pregăti de o nouă zi de muncă. Apoi se îndreptă șovăitor spre bucătărie (nu-și revenise complet deși se spune că apa rece alungă somnul, ca-n poezioara aia de la grădiniță...) și porni televizorul cu LED-uri și diagonală uriașă pentru a se pune la curent cu ultimile noutăți din țară și din lume... Automatul de cafea își începuse deja treaba, programat fiind de micul procesor ascuns prin măruntaiele sale. Cafeaua începu să curgă fierbinte în ceașcă (el râse încetișor când își aminti câtă bătaie de cap îi dăduse în școală pacostea aia de element predicativ suplimentar), ceașcă ce se umplu exact cu cantitatea de cafea dorită, grație aceleiași minuni tehnice. Domnul Popescu își luă cafeaua și se așeză confortabil la masa de mahon asortată perfect cu o canapea din piele de Cordoba și niște scaune de epocă. Televizorul continuă să-și depene

Așa cum spuneam mai săptămâna trecută , am fost să-mi fac pefea la ORC. Și am făcut. Dar fără traducător, că, de! așa e legile! după cum spunea doamna de acolo. Azi mi-a venit hârțoaga de înregistrare. Da, da, fără traducător. Între timp am trimis o solicitare și ORC Iași, de care aparține prea-minunatul și prea-priceputul Birou Teritorial Pașcani. La care nici până în momentul ăsta (16:35, vineri 2 noiembrie 2012) n-am primit răspuns. Daaar, la câteva ore după ce am depus actele, m-a sunat o duduie de la Romtelecom care m-a felicitat pentru înființarea noului PFA și care-mi propunea o ofertă foarte „avantajoasă”! WTF!!!! nici nu se uscase cerneala pe cerere, darămite să-mi vină certificatul! De unde știți voi, mă, romtelecomilor, de PFA-ul meu nenăscut încă?!!? Răspuns logic: de pe undeva de la ORC! În schimb, azi când m-am dus să îmi iau hârțoaga de care vorbeam de la biroul de care vorbeam, mă ia doamna...scuze, m-a mai sunat chiar acu' o duduie romtelecomistă cu aceeași ofer