29 nov. 2012

Dacă ar durea prostia...

...mulți s-ar tăvăli în chinuri. Sigur. Mai mult ca sigur. Extrem de sigur.
De ce? Păi uite, unu', de pe un site de glume, bășcălie și asemenea (nu prea reușite, după mine, dar asta-i altă poveste), dă o „știre”. De fapt o „știre-bombă”: vom plăti taxa pe nume la Biserică dacă avem nume de sfinți. Buuun. A, și dacă avem două nume de sfinți, pentru al doilea avem discount 50% (reducere, bre!).
Nimic neobișnuit. Doar că o serie de „jurnaliști” de debara, cu o pregătire profesională depășită lejer de genunchiul broaștei, iau știrea de bună, ba chiar mai trântesc și un reportaj video-TV (sic!) în care cer părerea cetățenilor și clerului.
Altul se învolburează apocaliptic, eucalipticspumant și fumigen, dar cu destule erori de „tipografie” - deh, ce să-i faci, era „inervarea” prea mare...
Îl altă parte, un site ce se vrea de știri trântește știrea ca o plăcintă pe tarabă și o lasă acolo, așa, neprihănită, deși sunt avertizați că nu e „pe bune”. Dar nu-i nimic, cititorul nostru care ești după monitor, traficul nostru adu-l nouă astăzi ca și ieri, că proști „e mulți”... Și știrea apare la secțiunea „Educație-Cultură”. Mai să-mi crape monitoru' de rușine...și de râs.
Și, colac peste pupăză, mă sună azi cineva (îl credeam mai puțin „nino-nino-spitalul nouă”) și-mi spune:
- Frățicule, ai îmbulinat-o profund și iremediabil. Tre' să mai plătești o taxă...
- Plătesc, zic, că la câte am plătit în ultimile două luni, o taxă în plus e păr la ceas, vorba unui prieten. Ce taxă au mai scos ăștia?
- Păi dacă ai nume de sfânt (aici mă gândesc dacă am sau nu, eu cu astea stau mai prost...) tre' să plătești o taxă la biserică...
- Bre, ești sigur că n-ai pățit nimic la mansardă? Circulă pe la noi niște viroze turbate...
- Nu, nu, am auzit eu azi la servici (sic!), mi-a spus cineva. Caută pe gogăl așa: „taxa de nume”. Și ai să vezi...(de aici am dedus că dacă scrie pe net asta este un argument irefutabil (nu-i prostie, tontule!) în favoarea veridicității știrii...). Mi-aș fi făcut cruce, dar țineam telefonul în mâna dreaptă...
Și am căutat, că de aici pornisem...Oricum, aștept cu nerăbdare să plătesc și taxa de ne-nume, că la o adică mă puteam numi Ra sau Amenhotep, caz în care banii se virau direct în conturile Ambasadei Egiptului...
Aveți grijă cum vă botezați copiii...vă pupă Jose Tutankamon Rejkavik Sun Tzu Coello de la Brustureasa (zis și „Țumpi”)!

O dimineață banală...

Profesorul Popescu se duse la baie pentru toaleta de dimineață: spalat fața și dinții, bărbierit „doi milimetri sub piele”, etc. etc. Într-un cuvânt, se pregăti de o nouă zi de muncă.
Apoi se îndreptă șovăitor spre bucătărie (nu-și revenise complet deși se spune că apa rece alungă somnul, ca-n poezioara aia de la grădiniță...) și porni televizorul cu LED-uri și diagonală uriașă pentru a se pune la curent cu ultimile noutăți din țară și din lume... Automatul de cafea își începuse deja treaba, programat fiind de micul procesor ascuns prin măruntaiele sale. Cafeaua începu să curgă fierbinte în ceașcă (el râse încetișor când își aminti câtă bătaie de cap îi dăduse în școală pacostea aia de element predicativ suplimentar), ceașcă ce se umplu exact cu cantitatea de cafea dorită, grație aceleiași minuni tehnice.
Domnul Popescu își luă cafeaua și se așeză confortabil la masa de mahon asortată perfect cu o canapea din piele de Cordoba și niște scaune de epocă. Televizorul continuă să-și depene poveștile, dar profesorul luă tableta sa de ultimă generație și citi presa online. De fapt citi câteva articole de pe la niște Universități străine, la newsletter-ul cărora era abonat contra a câteva zeci de euro pe lună...Își termină cafeaua, puse ceașca și scrumiera (golită în prealabil la coșul de gunoi ecologic) în mașina de spălat vase și porni spre o altă cameră să se îmbrace. Își alese un costum Armani negru la care adăugă o cămașă de mătase și o cravată din același material. Satisfăcut de rezultat, după ce mai aruncă o privire fugară în oglinda de Murano de pe hol, o porni spre garaj. 
„ Trebuie să repar telecomanda de la ușa de garaj, că m-am săturat să o deschid cu mâna”, își propuse în timp ce pornea motorul mașinii sale albe (Alb Arctic, cum menționa certificatul de înmatriculare). „Știu italienii ăștia să-și vândă produsul” se gândi domnul Popescu cu ochii pe căluțul cabrat desenat pe volan. „Dar e bună, bre!” zâmbi în sinea lui. Ieși din curte, poarta se închise singură în urma lui și o luă pe autostrada recent construită spre școala care-i era ca o a doua casă. Se uită la Rolexul de la mână și constată supărat că era puțin cam târziu, și colac peste pupăză trebuia să stea și la barieră... „Bine că vine trenul repede, nu stau mult...” dar brusc își dădu seama că era oprit chiar pe calea ferată, trenul se apropia, se auzea sunetul sirenelor trenului care îl avertizau să se ferească, dar mașina refuza să pornească. Era lac de sudoare. „Ăsta e sfârșitul”, se gându cuprins de teroare și ... se trezi. Deșteptătorul obosise de atâta sunat și părea că este și el lac de sudoare...
Profesorul Popescu se duse la baie pentru toaleta de dimineață. spalat fața și dinții, bărbierit „doi milimetri sub piele”, etc. etc. Apoi se îndreptă șovăitor spre bucătărie (nu-și revenise complet deși se spune că apa rece alungă somnul, ca-n poezioara aia de la grădiniță...)și porni vechiul său televizor, luat după Revoluție de la Ana Electronic, puse ibricul pe aragaz gândindu-se „Și tot n-am plătit lumina luna asta. Oare când or veni cu factura?” apoi se pregăti de o nouă zi de lucru...
Exagerări, desigur...

2 nov. 2012

Mi-a venit!!!

Așa cum spuneam mai săptămâna trecută, am fost să-mi fac pefea la ORC. Și am făcut. Dar fără traducător, că, de! așa e legile! după cum spunea doamna de acolo. Azi mi-a venit hârțoaga de înregistrare.
Da, da, fără traducător. Între timp am trimis o solicitare și ORC Iași, de care aparține prea-minunatul și prea-priceputul Birou Teritorial Pașcani. La care nici până în momentul ăsta (16:35, vineri 2 noiembrie 2012) n-am primit răspuns. Daaar, la câteva ore după ce am depus actele, m-a sunat o duduie de la Romtelecom care m-a felicitat pentru înființarea noului PFA și care-mi propunea o ofertă foarte „avantajoasă”! WTF!!!! nici nu se uscase cerneala pe cerere, darămite să-mi vină certificatul! De unde știți voi, mă, romtelecomilor, de PFA-ul meu nenăscut încă?!!? Răspuns logic: de pe undeva de la ORC! În schimb, azi când m-am dus să îmi iau hârțoaga de care vorbeam de la biroul de care vorbeam, mă ia doamna...scuze, m-a mai sunat chiar acu' o duduie romtelecomistă cu aceeași ofertă. Am întrebat-o dacă ei acolo la Romteletont nu vorbesc între ei, că eu refuzasem o dată oferta...scuze de paranteză. Ăăă....a, da. Când m-am dus să-mi iau hârtia, doamna de la ORC mă ia în șuturi:
- Dumneavoastră ați făcut plângere la Iași că nu vă lăsăm să vă faceți PFA? spune pe un ton de inchizitor.
- Nu, zic, eu am cerut lămuriri cu privire la înregistrarea și ca traducător în PFA, că mi-ați spus că nu se poate, sub nicio formă nu se poate, și cum și cei de la...
- Da' știți că ne-a sunat doamna directoare de la Iași și ne-a întrebat ce probleme avem aici...
- Nu știu, eu n-am primit nimic de la ei și vroiam...
- Noi vrem să plece omul lămurit de aici și dvs. cu asta...
- Doamnă, zic eu cu un început de criză de nervi în glas, mi-ați spus clar că nu se poate sub nicio formă, v-am arătat și răspunsul celor de la București FIX la aceeași întrebare, ăia ziceau că da, dvs. ziceați că tot nu se poate. NU?? Eu eram lămurit, dvs. nu erați lămurită. De aia am întrebat și la Iași, pentru că vă sunt superiori direcți... Da, știu că-s cu lege specială, legea 178 din 1997, lua-o-ar dracu'. DAR EU VROIAM TRADUCĂTOR NEAUTORIZAT DE MJ! SĂ TRADUC PROSPECTE LA FURAZOLIDON, LA MEMOPLUS ȘI LA SUPOZITOARE!
- Nu trebuie să vă enervați, uitați aici, și-mi arată ce știam pe de rost -cum că traducătorii autorizați de Ministerul Justiției trebuie să fie autorizați de....Ministerul Justiției!! Și încă un fragment din Ordonanța 44/2008 care spune că ea, adică ordonanța, nu se aplică profesiilor liberale, printre care și cea de traducător autorizat de MJ. Ăia neautorizați nu sunt incluși, DECI POT AVEA PFA! Ghinionul meu că-s doi în unu' ca șamponu'!
-Păi asta vroiam și eu să vă zic, puteți să fiți și pe PFA traducător. Trebuie doar să faceți o cerere de extensie la noi și-n...
Zdrang! S-a prăbușit cerul peste noi. Sau mi-a pocnit o venă/arteră/vas de sânge. 
- După săptămâni întregi în care am tot fost pe aici să vă conving că, DA, SE POATE CE VREAU EU ȘI VOI AȚI ZIS CĂ NU SE POATE SUB NICIO FORMĂ, acum se poate??!!! Doar că v-a frecat distinsa ridiche doamna de la Iași? Ce să-mi fac??!?? Extensie?? Și cine mama dracului o plătește??? Că dacă vă informați voi din timp sau dacă respectați ce mi-au trimis ăia de la București puteam trece și traducător neautorizat pe PFA și nu mai plăteam încă o dată!!! (Vă jur că astea au fost exact cuvintele mele! Am dat dracului și Goosfraba și tot. La un moment dat mă gândeam chiar că acuș vine meliția la ușă că sigur se auzea din stradă cum urlam eu...). Și dacă v-a luat aia în serie, eu de ce n-am primit un răspuns încă? Și de ce m-a sunat cucoana de la Romtelecom miercuri, când am depus actele să mă felicite pentru PFA(!!) și să-mi ofere pachetul ăla...Parcă ORC-ul e operator de date cu caracter personal!!! O să văd și cu asta ce-i! Cum să plece omu' lămurit de aici dacă nici voi nu sunteți lămurite! Ș-așa legile-s îmbârligate ca dracu', da' măcar puteați să vă informați de prima dată sau de când v-am adus hârtia de la București. Da' ce-ați zis: lasă-l, că ăsta habar n-are, ce să ne mai complicăm. Tot de gura mea ați dat telefon la Finanțe să întrebați de codu' ăla de înregistrare...
În fine, am ținut-o așa preț de vreo cinci-șase minute, până mi-am dat seama că-mi pierd timpul de pomană și că nervii mei totuși trebuie menajați din varii motive. Și, mai ales, că tot ce spuneam eu avea același efect ca lumânarea de la capu' mortului: îl luminează, dar nu-l mai deșteaptă! Așa că mi-am luat hârțoagele și am plecat. În parcare am fumat vreo trei țigări ca să-mi calmez nervii cât de cât (mă duceam la serviciu și mi-era să nu-mi-i descarc pe bieții elevi nevinovați).
Deci sunt mândrul titular a trei sferturi din PFA-ul pe care l-am vrut. (Ca să fiu cât mai exact,  66,(6)% din ce am vrut - sunt trei coduri din care eu am doar două...). Aștept să văd răspunsul celor de la ORC Iași, cărora cred că le fac o vizită cât mai curând cu putință.
P.S. Mai jos este răspunsul primit de la ORC București acum o lună...Răspuns care mi-a confirmat ceea ce aflasem eu de la Finanțe și din studiul profund ale legilor departe de a fi profunde. (Adresa de mail este ștearsă din motive evidente...)


Am un cont Google? Ce fac cu el?

Ideea mi-a venit după ce am vorbit cu cineva care habar n-avea câte lucruri se pot face cu un banal cont Google. Da, contul ăla de-l au cei...

Copyright © 2013 Sfânta lene și cuviosul somn