30 sept. 2012

Dragostea pentru, cu și despre Linux/Ubuntu

Nu, n-am să încep iarăși cu Linux-ul, cu Ubuntu, cu cât de grozav e , etc. etc.  Vreau doar să vă arăt că Ubuntu este făcut de oameni, pentru oameni (la urma-urmei înseamnă către umanitate, nu?). Și este așa de atașat de aceste valori încât până și comenzile foarte uzuale sunt gândite să reflecte viața...pur și simplu.


Și, da, foarte serios, toate comenzile pe care le vedeți mai jos sunt comenzi reale utilizate pe orice sistem Linux. 


Fotografia este luată de pe siteul unui membru cunoscut al comunității OpenSource din Romania. (click pentru a mări imaginea)








Pentru cei cu probleme de vedere, tricoul „spune” așa:
Comenzi Unix reale (serios!):
Who girl; look; talk; date; strip; touch; unzip; finger; head; mount; uptime; fsck; more; fsck; more; yes; yes; more; umount; make clean; sleep.

20 sept. 2012

Converti-m-aș și n-am cui...

Înainte de a trece la subiect țin să precizez faptul că nu vreau să discreditez pe nimeni și nimic, nici pe cei care practică activități de genul celor la care mă voi referi, nici instituțiile/sectele religioase menționate.

Buuun. Și acum să trecem la treabă...:D. Aseară așteptam pe cineva în fața blocului când am fost abordat de două domnișoare cu scopul declarat de a discuta despre lucruri generale, așa, despre lume, viață și dreptate. În fine, erau ceea ce bănuiam eu - militante sau misionare de pe la Martorii lui Iehova sau ceva de genul...Mai fusesem vizitat acasă, cu câteva zile în urmă,  de un domn și o domnișoară de același gen și înfățișare, în aceleași scopuri. Atunci nu avusesem timpul și disponibilitatea necesare unei asemenea discuții. Aseară avem de ambele :D.
- Bună seara, mă abordează una dintre ele. Mă numesc X și ea este colega mea Y. Am vrea să vă întrebăm ceva, dacă nu vă supărați...
- Bună seara. Da, spuneți, încep eu piano. (Aici trebuie spus că deja aveam unele idei despre discuția ce avea să urmeze...)
- Ce spuneți, vă place lumea în care trăiți?
- Nu, dar nu prea pot s-o schimb. (În gând: ați studiat bine, o luați pe coarda sensibilă...). Și, sincer, nici nu mi-am propus.
- Bine, dar, de exemplu, ce s-a întâmplat cu adevărul? mă întreabă cealaltă, care între noi fie spus părea mai „destupată”, în sensul că nu părea că poartă discuția după un anumit tipar prestabilit, ci în funcție de ce răspunde interlocutorul.
- Păi, zic, nu știu exact, dar știam că a dispărut. Cel puțin în varianta scrisă (aici duduia X face ochii mari), că parcă online mai este. (Aici îi face și mai mari)
- Cum adică, nu înțeleg, nu credeți în adevăr? mă întreabă ea (adică X) cam nedumerită.
- A, la asta vă refereați, credeam că la ziarul ăla, că ați zis că vorbim de lucruri de astea...
- A, nu, de lucruri importante - de pildă cine ne-a dat viață, cine are grijă de noi, cine organizează lumea noastră așa de bine...
- A, da, am înțeles, zic eu puțin spășit, aprinzându-mi o țigară, că se anunța o discuție interesantă (pe voi nu vă frământă întrebările astea??). Păi eu de pe la școală am auzit că lumea e organizată după niște legi fizice, adică planeta funcționează după ele, de mii de ani..
- Dar legile astea cine le-a făcut? mă întreabă iarăși X.
- Păi nimeni, așa-s ele...adică dacă pun mâna pe un fir electric e normal că trece curentu' prin mine, eu sunt bun conducător de electricitate, adică nu eu ca persoană, corpul uman...încerc eu o abordare științifică...
- Da, dar Dumnezeu a lăsat așa...încearcă ea o canalizare a discuției spre ce o interesa (doar pe ea).
- Ei, nu cred, zic eu „ofensat”, păi cum, înseamnă că nu are grijă de noi, că dacă avea, ne făcea izolatori.
- Vai, de mine, cum ziceți așa ceva. păi El are grijă de noi dacă și noi suntem...
- A, da, știu, dacă ne punem zece cruci la oglindă în mașină, dacă facem  câteva cruci când trecem pe lângă biserică. Cred că sunt vreo câțiva îngeri cu niște catastife, care notează fazele astea, să raporteze ierarhic cine face și cine nu ce trebuie...
- A, nu-i chiar așa, intervine cealaltă, Y, doar că Dumnezeu are grijă de noi, că suntem copiii lui...
- A, da?? De aia ne-a lăsat să facem vreo două războaie mondiale și vreo câteva mai mici, nu? C-așa-s copiii, unii mai liniștiți, alții...
- Credeam că vorbim serios, intervine X pe un ton de învățătoare care-și ceartă copiii.
- Păi așa și facem. Eu sunt foarte serios, nu știu dvs.
- Dar nu vă preocupă deloc ce se întâmplă cu lumea asta, pe ce drum a luat-o, cum am ajuns?
- Da și nu. V-am zis, nu mi-am propus să schimb lumea pentru că nu se poate. Nu-mi plac anumite lucruri dar le iau ca atare, la fel cum accept și zilele ploioase când îmi uit umbrela acasă. Fiecare trebuie să accepte și să facă față la o anumită cantitate de neplăceri.
- Dar noi...începe Y.
- Da, știu ce faceți voi. Prin unele părți i se spune prozelitism. Adică vreți să mă convingeți că zeul ăsta al..
- Dumnezeul...mă corectează X
- Hopa, Dumnezeul?? Acum e articulat?? Asta înseamnă că acceptați că sunt mai mulți? Că articolul hotărât asta presupune în ultimă instanță...o iau eu pe calea gramaticală.
- Da, dar al nostru...
- Al vostru e mai șmecher? Nu cere comision mare? Ne dă voi să-l înjurăm pe al celorlalți? Sau care-i șmenu', că nu înțeleg de ce tot umblați cu de-astea?
- Noi doar vroiam să vă atragem atenția că există anumite avantaje dacă...
- Mă , voi parcă vreți să-mi faceți card la Heaven's Bank sau ceva...ce avantaje? Din ce? Din faptul că îl las pe Dumnezeul religiei mele și trec la voi? Uitați (le arăt biserica de peste drum), mergeți acolo și întrebați-l pe preot de câte ori m-a văzut acolo de când am venit aici în oraș...
- Dar asta nu înseamnă că nu credeți în Dumnezeu...
- Exact. E treaba mea în ce cred și aș vrea să rămână așa. Poate vreau să mă trec la musulmani sau la budiști, care-i problema?
- Dar Dumnezeu e peste tot și...încearcă una dintre ele să-mi taie avântul.
- Da, știu. Prin unele locuri îl cheamă Buddha, prin alte părți îi zice Allah sau mai știu eu cum.
- Dar, știți, noi vroiam să vă arătăm cum...
- Cum ce? (Aici deja mă cam scoseseră din sărite cu insistența și cu moacele lor voit smerite și mieroase). Uitați, eu  sunt gata să mă trec la religia asta a voastră  dacă îmi răspundeți clar, concis și fără echivoc la niște întrebări!
- Da, da, cum să nu, zice X, în ochii căreia se citea speranța că va reuși să mă „recicleze”. Și cum speranța moare ultima...
Aici îmi compun o figură doctă și inchizitorială (ca să păstrez oarecum registrul - apropo, de Inchiziție am uitat să le întreb și nici nu cred că o să am ocazia prea curând, dar...) și-i dau drumul la întrebările care mă „macină”:
- Unu: cum am apărut noi, că nu cred în faza cu apa, lutul și suflatul?
- Păi, Dumne...
- Stați, că n-am terminat. Doi: Cum au apărut indienii din America, că-n Biblie nu scrie nimic de ei? Nu-s făcuți tot după procedeul cu apa, lutul, etc.? Trei: Doamna de biologie ne-a spus la școală că nu-i voie de raporturi sexuale între membrii aceleași familii din cauză că apar mutații genetice nasoale. Și noi am ajuns la 7 miliarde doar din Adam și Eva? Înseamnă că toți suntem niște erori genetice.
- Vaaaai, cât huliți! O să plătiți pentru asta! se învârtoșează don'șoara X. E o blasfemie!
- Cu cardul sau cash? zic eu senin ,de parcă eram la supermarketul din colț.
- CEE?
- De plătit, zic, cu cardul sau cash? Să știu...
- Cu dumneavoastră nu se poate discuta serios, zice calmă cealaltă și dă să plece.
- Stați puțin, că n-am terminat, zic eu serios, poate prea serios.
- Ce, nu mai stăm, nimic...începe X.
- Domnișoară, nu credeți că energia asta pe care o consumați inutil pe chestii din astea ar putea fi folosită la niște lucruri care într-adevăr merită? Nu știu, dar ceva pe la o casă de copii, ceva de genul, ăia chiar au nevoie de ajutor, dar nu de ăsta.
- Dar noi ajutăm oamenii în...începe iar miorlăiala mistico-religioasă.
- Asta-i apă de ploaie. Sau, mai pe românește, un rahat. Și dacă vreți să știți, mai am întrebări multe de genul ăla, special pentru cei ca dvs. Nu sunteți decât niște specimene de șarlatani care exploatează necazurile oamenilor, așa cam cum a făcut religia de mult. Toată vorbăraia asta este de pomană, nu ajută la nimic, pe nimeni.
- Bine, bine, văd că cu dvs. nu ajungem la un consens, spune d-ra Y și își închide gentuța în care avea ceva pliante pe teme religioase pe care se pregătise la un moment dat să mi le ofere, mai exact când am spus că sunt gata să trec în barca lor mistică.
- Da, nu cred că se poate, zic eu cu lehamite. Poate...
- O să vă pară rău, zice X.
- Bine, bine, la revedere.
Și au plecat, X gesticulând energic în timp ce se îndepărtau. Am rămas acolo, la colțul blocului, gândindu-mă că persoana pe care o așteptam întârzia destul de mult. Dar și la specia asta aparte de comis-voiajori - că asta sunt, niște comis-voiajori care încearcă să-ți vândă niște iluzii, sau niște șarlatani, așa cum am spus. Pe de o parte mi-e milă de ei, par cam spălați pe creier din anumite puncte de vedere. Pe de altă parte nu pot să nu mă întreb dacă sunt într-adevăr atât de îndoctrinați încât să creadă tot ceea ce spun ei fără un minim efort de gândire. Și nu cumva toată activitatea asta a lor nu poate cumva contribui la dezorientarea și bulversarea d.p.d.v. emoțional a oamenilor și așa destul de încurcați și bulversați de alte probleme, cu adevărat importante?
Nu vreau, prin cele scrise aici, să determin pe nimeni să-și schimbe părerile și orientarea religioasă. Sunt doar niște puncte de vedere personale bazate pe multe, hai să le spun „date și fapte”, „cercetate” personal de mine. Fiecare e liber să creadă în ce vrea - Dumnezeu, Allah, brânză de vaci, lemn de plop, micșunele, etc. Dar, tot la fel, fiecare are dreptul să i se respecte această credință și să nu fie ținta unor asemenea specimene despre care am scris mai sus. S-o spun pe șleau: între unul care curăță canalizarea și un „misionar” de ăsta, am mai mult respect pentru cel cu canalizarea. Munca lui e murdară, dar cinstită. „Munca” unui „misionar” de ăsta nu e murdară, dar nici cinstită, atât timp cât exploatează starea psihică și psihologică a cuiva. E fix o înșelătorie „psihologică”.
A nu se înțelege că iau partea vreunei religii „mari” - ortodoxă sau catolică. Departe de mine gândul ăsta. Dacă nu ați înțeles până acum, nici astea nu mă prea interesează. Toate religiile la un loc nu au produs nimic concret și util până acum. Ba dimpotrivă - Inchiziția, Cruciadele, nazismul au fost piedici în calea dezvoltării umanității. Nu judec un om după felul cum se închină. Faptele contează. Am prieteni cam de toate „soiurile” religioase. Cam asta-i. Sper că m-am făcut bine înțeles. Toate bune!

16 sept. 2012

Cum să mă vindec de neseriozitate...

Mi s-a reproșat (și încă mi se reproșează) că nu sunt serios. Adică tot timpul am ceva de comentat, de găsit de râs în orice situație. Așa o fi...Acum, gândindu-mă retroactiv la asta, cred că toți „criticii” mei au dreptate. Pur și simplu nu mă pot abține să nu zic/fac vreo trăsnaie, chiar și în cele mai serioase situații. Cred că ține de ADN, praful din aer și exploziile solare. 

De exemplu, acum vreo două-trei săptămâni m-am dus cu o parte a familiei mele la Palas-Auchan Iași. (Că am înțeles de pe la diverși că dacă nu-ți treci în CV o vizită pe la această Mecca turistică moldavă, degeaba ai mai intrat în Iași). Buun. Trec peste faptul că la sosire am stat vreo zece minute la bariera aia de la intrarea în parcarea subterană că lu' nenea din fața mea nu vroia aparatul ăla să-i dea tichetul, uite-așa, de-al dracului. Eu am zis că dacă nu-mi dă nici mie, hasta la vista, baby, bag în marșarier și cărel poteca...nu mă milogesc de o mașinărie să-mi dea voie să intru unde nici nu vroiam de fapt...În fine, am intrat în imensitatea aia de parcare și un nene angajat îmi spune să mă duc cu mașina la locul alocat.
- Alocat de cine? întreb, că nu vorbisem cu nimeni în sensul ăsta, în mașină era fiică-mea și nepotu', dar niciunul nu aveau atribuții în sensul ăsta.
- Păi scrie pe tichet unde aveți locul, mi se răspunde politicos.
-Mă uit, da, era E123 sau ceva de genul. Adică zona E locul 123. Pe pereți era scris W. de la WTF??? Să caut E-ul începând de la W? 
- Nu pot ieși la suprafață și să intru direct în E, întreb suav. Că dacă o iau la căutat pe aici, îmi crește barba proaspăt rasă.
- Haideți, fiți serios, așa-s regulile.
„Păi sunt serios, man,” zic în gând, „eu-s de la țară și tu mă pui su umblu ca o cârtiță pe sub pământ până găsesc literaa aia nenorocită” Și tare:
- OK. O zi bună!
Normal, am făcut ce fac mulți - am lăsat-o în primul loc liber găsit și am plecat, nu înainte de a-mi luat niște puncte de reper, ca să-mi găsesc mașina la întoarecere.
Asta ar fi un exemplu. Și aș putea scrie la nesfârșit despre neseriozitatea mea. De care sunt conștient, pe care încerc să o tratez, dar nu știu cum se face că, de fiecare dată când spun „Gata, fără de-astea!”, tot îmi mai scapă câte una. Cred că sunt nevindecabil.
Și cred că știu de unde mi se trage. Peste tot, în jurul meu, doar treburi serioase: primarul orășelului nostru zice pe posturile locale că „gata, de acum ne apucăm serios de muncă”. Când deschid TV-ul, tot chestii serioase: „acest referendum este cea mai serioasă participare la vot din ultimii ani”, „am luat o opțiune serioasă pentru calificarea la Mondiale”, „nivelul de trai va crește serios la Sfântu-Așteaptă”. Sau vine tanti Cireșica/Omida/Ștevia și zice „Din analiza profundă a mijloacelor proprii de prognozat viitorul - bobi, cafea,tarot, brânză de vai..- reiese că în 2012 va veni sfârșitul lumii. Deci am feștelit-o cu toții!”. Și isonul i-l ține un nene cu vagi cunoștințe biblice și aer mieros care turuie la vreo juma' de oră despre pocăire și cum o să ne prindă sfârșitu' ăsta cu garda jos sau brăcinarii-n vine. 
Asta când nu dai la un film, unde un sărit de pe fix măcelărește nonșalant vreo două duzini de oameni, până îl prinde poliția. Atunci răsuflu ușurat. Tipul va face cunoștință cu scaunul electric (că majoritatea filmelor îs americane, și la ăștia una-două, „ia loc pe scaun”). Dar, nuuu, vine un avocat unsuros și-l scoate pe dobitoc din pârnaie pe motiv că dosarul nu e OK, nu s-a respectat procedura, etc. Tot motive serioase. Și tipul o ia iarăși prin oraș cu AKM-ul sub braț, la vânătoare. Noroc că spre final vine un Stallone/Bruce Willis/van Damme/etc./etc. și mi ți-l pune la punct cu un pumn serios plasat unde trebuie. 
Deci, cu atâta seriozitate în jurul meu, eu devin neserios. Păi dacă schimb postul, dau peste desene animate - neserioase prin definiție - , sau peste Discovery, unde Clarkson et comp. strică mașini de amorul artei sau unde distrugătorii de mituri fac tunuri cu abur în sec. XXI. Păi astea-s trebuiri serioase?? 
Cred că e un fel de legea contrastelor sau a compensării despre care parcă ne spunea un profesor la școală. Știu că în multe situații am ceva de pierdut, știu că în alte situații am totul de pierdut, dar ...ăsta-s eu. Am fost chiar acuzat că nu mă emoționează nimic, că nu găsesc niciun motiv de bucurie/emoție în fața unor situații susceptibile să declanșeze asemenea răspunsuri. Ba da, mă pot și emoționa, știu să mă bucur, dar nu mă pot exterioriza așa de tare și nici nu vreau. Anumite lucruri nu trebuie scoase pe tarabă, să le vadă toți. Bine, nu mă apucă plânsul când văd un lan de miozotis, dar nici nu trec indiferent pe lângă....
Și, ca o concluzie: nu mă schimb nici să mă tai cu lama! Sunt prea multe lucruri serioase luate în derâdere și prea multe lucruri de râs luate în serios. Dacă nu vă place, vă rog insistent să treceți pe trotuarul celălalt când mă vedeți. La bună vedere!

12 sept. 2012

Bancuri - 2

Câteva bancuri recent descoperite pe internet:


******
Replici de agățat...științifice
- Deoarece distanța =viteza ori timp, să lăsăm viteza și timpul să tindă la infinit că eu vreau să merg cu tine tot drumul...
- Ești mai dulce ca glucoza.
- N-ai vrea să mergem la mine să încercăm o legătură covalentă?
- Email-ul tău e cumva beautiful_girl@mydreams.com?
- N-ai vrea să ne transformăm energia potențială în energie cinetică și lucru mecanic?

******
Rugăciunea utilizatorului de calculator
Windows-ul nostru
Care ești instalat pe hard,
Deschide ferestrele tale 
Ca în '98 așa și-n 7,
Și ServicePack-urile cele de toate zilele
Dă-le nouă astăzi
Și iartă-ne nouă partițiile de Linux
Așa cum și noi iertăm greșelile de programare.
Și nu ne du pe noi în ecranul albastru,
Ci ne izbăvește de conflictele hardware,
Că al tău este tot RAM-ul
Și tot hardul
Și toți GigaHertz-ii procesorului
În veacul vecilor.
Alt-F4

******
Ești dependent de calculator dacă...
1. Dai dublu click pe butonul de la lift și cauți butonul de Cancel când greșești etajul.
2. În tren admiri scrolling-ul peisajului.
3. Înainte de a adormi îți trece prin cap: shutdown complete.
4. Apeși Page Down ca să întorci foile dintr-o carte.
5. Iarna stai cu geamurile deschise că n-au tastele Alt-F4.
6. Cifră rotundă pentru tine înseamnă 16, 32, 64, 128, 258, 512.....
7. La poștă îți treci adresa IP și a siteului tău în loc de domiciliu.
8. Copiii tăi se numesc Mozilla, Yahoo, Gmail, etc. sau au un @ în numele lor.
9. Dacă spui download complete când ieși de la baie.
10. Dacă ai vise în format .avi sau .mpeg.
11. Îți iei laptop să stai online și la WC.

******
De la serviciul clienți...
1.
 - Am și eu telefonu' blocat...
- Ce scrie pe el acum?
- Etern puchi!
- WTF?? Cum ați spus?
- Etern code puchi!
- Scrieți codul ăsta....(PUK).
- Acu' scrie etern code pin!
Clienți eterni...

2.
- Mai sunt primele 3 secunde gratuite?
- De la întâi inue vor fi doar 2 secunde...
- Care din ele??

3. 
- Bună ziua. Pot activa ocolirea de identitate?

4.
- 'ziua...Dom'le, cât de mare tre' să fie bateria să-mi dea drumu' la vibrator la Motoroala mea??

5. 
- Am scăpat și eu telefonul puțin în limba rusă și nu mai vrea române deloc...

6. 
- OK, haideți să încercăm să deblocăm telefonul. Tastați, vă rog, 076XXXXXXXXXXXXXX.
 - Buun. Am tastat. Acum ce fac îl deschid sau îl las așa puțin?

7.

- Ce tip de telefon aveți?
- Nu știu, că e primit și nu scrie pe el. Dar e rotunjor, așa, și puțin grăsuț la spate...

8.
- Am abonament de vreo cinci zile, și n-am decât numărul de la Urgențe, Poliție și Salvare. Numerele prietenilor mei când intră ca să vorbesc și io cu ei??

9.
- Telefonul dvs. este dual SIM?
- Da, da. Negru cu bleumarin...

10.
- Ce număr trebuie să formez ca să știu ce număr am?

******
Mica publicitate
 - confecționăm la comandă pătuțuri pentru copii cu picioare de lemn.
- Avem mănuși pentru doamne cu un deget de lână.
- Vând hârtie igienică folosită pe-o parte.
- Caut dadacă pentru o fetiță nefumătoare.
- Avem pește sabie decapitată.
- Avem ciorapi de femei lungi.
- Confecționăm rochii pentru dame de lux.
- Avem supă de pasăre vegetariană.

******

Din ciclul „Hai să-i prostim pe proști...” - 1

Da, sunt mulți de-ăștia care încearcă asta. Și cu mulți le merge. Din varii motive: naivitate, lipsa unei culturi informatice, prostie. A, cultura informatică nu înseamnă să știi pe de rost manualele PHP, HTML, CSS și altele asemenea. Înseamnă să știi să te ferești de necazuri, on-line și off-line. On-line, adică să nu-ți dai singur parola de mail/Facebook/etc., PIN-ul cardului și date confidențiale sau mai știu eu ce unuia care pare de încredere. Nu există așa ceva, mai ales on-line, decât în foarte rare situații. Eu personal nu prea am încredere nici în mine când sunt on-line :D. Glumesc, normal, dar se pot face/întâmpla atâtea, că niciodată nu poți fi suficient de sigur pe cel de la capătul celălalt al ... internetului. În fine, despre asta altădată.


Acum vreau să vă pun în gardă, cum s-ar zice, împotriva unei șmecherii destul de vechi (one of the oldest tricks in the book, cum ar zice americanu') care constă în păcălirea cuiva să instaleze un virus informatic cu propriile mâini. Da, da. Ați citit bine. De aia ziceam de „să-i prostim pe proști” (bine, bine, e puțin exagerat, dar exact ăsta este motto-ul celor care încearcă de-astea...). În ce constă șmecheria?


Păi aproape toți cei care „se dau pe net” se tem de viruși, și pe bună dreptate. Deci trebuie luate măsuri. Adică un antivirus sau o scanare cu un program specializat. Buuun.Și aici intervine șmecheria. Se trimite un mail, chipurile din partea unei firme renumite din domeniu (dar nu este neapărat, deși șansele de „reușită” cresc dacă mailul are asemenea elemente „oficiale”), mail care avertizează că există un risc de infecție sau chiar că calculatorul este infectat. Apoi se oferă un link spre un program care poate scana/șterge „virușii” din calculator. Că programul ăla este de fapt un virus, asta e partea a doua (și cea mai interesantă). Dacă instalezi programul ăla, felicitări! tocmai ți-ai bătut singur cuie-n tălpi! Virușii se vor apuca să facă ravagii prin calculatorul tău! Ce să-i faci, prostia și domnia se plătește! (Și cred că mai toți au fost la un moment dat proști în felul ăsta...)


Mai jos este o poză a unui astfel de mail pe care l-am primit azi, dar de astea primesc cam o dată pe săptămână. Câteodată le răspund cu niște piese din folclorul băștinaș traduse în engleză (după posibilități).










Cum recunoaștem un astfel de mail? Sau cum îl deosebim de unul „valid”, adică trimis chiar de o firmă din domeniu? (Da, și ele trimit mailuri, mai ales cu oferte de reducere la achiziționarea unuia sau altuia dintre produsele lor). Păi simplu:


1. Verificăm adresa de unde a fost trimis. De obicei mailurile false sunt trimise de la un serviciu de mail gratuit (42pxa.net în cazul de față) sau de pe un cont obișnuit - @yahoo.com, @gmail.com, @hotmail.com, etc. Firmele care se respectă au conturi de mail dedicate, de genul sales@avira.com sau office@kaspersky.com. Adică adresele respective aparțin domeniului lor (numele siteului). Cel mai simplu este să verificați pe pagina oficială, de obicei la rubrica Contact, dacă există o asemenea adresă de mail la firma respectivă. Și dacă vă descurcați în limba lor, puteți să trimiteți voi un mail la ei să le semnalați frauda. Sincer, cred că vor aprecia gestul.


2. De obicei dacă puneți cursorul de la mouse pe linkul ăla (cu albastru în poză) în partea de jos a browserului/programului de mail apare siteul complet unde vă va duce linkul, ca în poza de mai jos:










3. Puteți căuta pe internet dacă au primit și alții asemenea mesaje de la adresa de mail respectivă. Sunt o groază de forumuri/siteuri unde se anunță lucruri de-astea, chiar și firmele din domeniu anunță de obicei (cam în genul anunțurilor de la companiile de telefonie mobilă referitoare la ăia de sună și te fac să le încarci cartela). În plus, citind asemenea forumuri, mai învățați și altele despre securitatea on-line. 





Spre că asta v-a fost de ajutor și aveți grijă de voi și de calculatorul vostru!


11 sept. 2012

Frumoasa (din operă) și bestia (incultul)

Și când spun opera mă refer la genul muzical respectiv. N-am fost niciodată la operă. Da, știu, sunt un incult în cap, dar nu m-a atras niciodată o astfel de abordare artistică. Nu stau să discut acum de ce, pur și simplu nu m-a atras și nici nu mă atrage. Da, oi fi incult, mai știi...
Oricum, azi căutam ceva pe net pentru soțioara mea. Și am dat peste o operă, cred, a unui compozitor modern (nu sunt sigur cât e de modern). De fapt peste un fragment de operă care m-a impresionat și m-a determinat să caut toată opera și să o văd/vizionez cap-coadă. O adevărată performanță pentru mine. Dar a meritat efortul. 
Opera se numește Notre Dame de Paris și e compusă de Richard Cocciante pe un libret de Luc Plamondon. Iar cântul 19, intitulat Belle (o să-l vedeți mai jos în varianta HD lută de pe youTube), a avut mare succes în Franța și Belgia - libretul, normal, e scris în franceză.
P.S. Se pare că și YouTube-ul poate contribui la culturalizarea maselor, dacă masele vor să fie culturalizate...

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=-XB7aftz6zY?feature=player_detailpage]

10 sept. 2012

In memoriam Tatiana Stepa

Pentru că luna trecută, mai exact pe 7 august, s-au împlinit 3 ani de la trecerea în neființă a unei mari voci ale folkului și muzicii românești - Tatiana Stepa, răpusă de o boală crâncenă la doar 46 de ani, am să încerc să-i readuc în prim-plan două dintre cele mai frumoase melodii ale sale (și asta este un understatement, cum ar spune englezul, adică e prea puțin spus).


Din păcate Tatiana Stepa este foarte puțin cunoscută, a fost foarte puțin promovată, cum se spune acum, poate și din cauză că muzica ei, tributară într-un fel vechiului Cenaclu Flacăra (ceva ce pentru majoritatea covârșitoare a tinerilor de azi nu înseamnă nimic, dar pentru părinții noștri...) nu mai ajunge la sufletul noii generații, suflet îmbibat, pervertit și îndobitocit de așa-zisa economie de piață care a pătruns (mai ales) în muzică aducând tot soiul de specimene care mai de care mai sexoase/sexoși și mai tâmpe/tâmpi.


Așadar:








Copaci fără pădure


[youtube http://www.youtube.com/watch?v=LnOFJtNxfSM]
Dă, Doamne, iarnă

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=-_YMKrqajWg]
Copyright © 2013 Sfânta lene și cuviosul somn