16 mar. 2013

Mersul liniștit costă...

De fapt orice costă... Dar cum eu merg mult, săptămâna asta pe mine m-a costat mersul mai mult decât altceva... Să mă/vă explic:

Într-o seară de marți, cred, oricum pe la începutul săptămânii, mă deplasam cu autoturismul proprietate personală, singur-singurel, de la domiciliu spre locul de muncă (observați stilul de declarație dată la melițiie...) când un nene ce părea adeptul înfocat al lui Bachus mi-a ieșit brusc în față, drept pentru care am acționat subit frâna de serviciu (adică am tras o frână de aia cu scârțâit de roți și cu urme pe asfalt), moment în care s-au întâmplat concomitent trei lucruri importante: (1) i-am adresat cetățeanului turmentat niște urări de „bine” nepotrivite minorilor și persoanelor pudice, (2) am speriat vreo alți trei participanți per pedes la trafic și (3) mașina mi-a dat senzația că s-a transformat instantaneu într-o barcă șovăitoare care se legăna ca un perpetuum mobile. Primele două lucruri au trecut, așa că am rămas să mă gândesc la al treilea. Am închis geamul (să nu mai sperii pe alții...) și am început să fluier „Barca pe valuri” (melodia Corinei Chiriac) și să mă gândesc cam de la ce se trage metamorfoza celei care cu câteva secunde înainte fusese mașina mea. 
Am apelat la toate cunoștințele de mecanică însușite de-a lungul existenței mele de 30 și treaba mea de ani. Singura concluzie a fost că amortizoarele mașinii sunt lipsă la apel. Dar cum românu' are o vorbă, Assumption is the mother of fuck-up, am zis să consult un specialist, să nu dau bani de pomană; ceea ce am și făcut seara, la întoarcerea de la locul de muncă.
Sentința: amortizoarele de pe puntea față a mașinii erau mult sunt limita normală, legală și de bun simț așa că se impunea schimbarea lor cât mai urgentă. 
Și aici intervine partea cu cheltuielile. La service-ul unde am verificat respectivele amortizoare, au și magazin de piese auto, normal. Mă duc și-o chestionez pe duduia de la tejghea/raft:
- Săr'mâna, amortizoare de Logan pentru față aveți? (știu că sună idiot, dar așa e „jargoanele”)
- Da, cred că da, stați să verific, zice ea cu solicitudine. Și se pune pe clăpăcit la calculator. Și dă-i, și luptă, se-ncruntă maxim la monitor (Mă, zic, să vezi că n-are”), dă cu ciudă în taste, mai că smulge Enter-ul, mai bagă vreo zece clickuri pe acolo și se înseninează brusc... Uitați, sunt pe comandă, 396 de lei originale, 190 ne-originale. Facem comandă?, zice cu un zâmbet larg.
Aici bag repede matematica elementară în priză, calculez cam cât m-ar costa și nu-mi place rezultatul! 
- Nu, nu faceți, mă duc să mai caut... Mulțumesc. Și plec, hotărât să o iau la pas (sau pneu, că eram cu mașina) pe la alte magazine. Și găsesc (acolo unde găsesc, că la două magazine „se aduc rar, veniți peste câteva zile!” - „S-o crezi tu că o iau cu sorcova în martie!”) următoarele prețuri: 300 - originale, 170 - ne-originale, și 350 cu 190. „Mă, zic, am pus-o, cu tot cu manoperă ajung la vreo 800-900 de lei. Da' nici să mă dau cu barca nu vreau, bașca probleme la frânare/viraje, că suspensia nu mai preia sarcina, ajung dracu' în vreun gard sau mai rău,  plus că am și ITP-ul, că mai am trei zile și tre' să-l fac...” Brusc, am avut o revelație: „Bă, trompetă, la Gelu n-ai fost!!”. Gelu fiind o cunoștință cu un magazin de piese auto în care am  încredere că aduce doar „originale”. Bag o „românească” (cum adică ce-i aia?? Nu știți?? E o întoarcere pe linia continuă când nu e nimeni pe stradă, mai ales poliția rutieră :D ) și o tulesc la Gelu. 
- Bună ziua, amortizoare față de Logan aveți? 
- Din ce an e ?
- Din 2005, zic, și-n gând mă pregăteam de încă o surpriză legată de preț. („Dacă e tot 300, iau de aici, nu mă mai duc dincolo...”)
- A, da, gata, aici e... Amortizoare Monroe, originale, 135 de lei, alea ne-originale sunt la 100 de lei, da' nu vă recom...
- (WTF???) 135 de lei?? întreb eu, și mă întreb dacă nu cumva am auzit greșit, deci e cazul să mă duc la ORL...
- Da, bucata, nu perechea.
- No shit! (în gând). Vreau și eu două, vă rog. (tare, deși nu-mi revenisem din șoc).
 - Nu am acum, dar dacă faceți o comandă fermă, mâine vin.
„Normal că fac o comandă fermă, ce-s tâmpit, dacă-s originale m-am scos, dau pe ele și pe manoperă cât îmi cereau alții doar pe unu'” mă gândesc eu, ultima parte cu voce tare. Și-l mai întreb și de ce-s așa ieftine față de alții...
- Le aduc direct de la importator, cam așa aduc toate piesele pentru mai multe mărci...
Ca să n-o mai lungesc, le-am luat, le-am pus pe mașină, sunt cool!! Și am trecut și ITP-ul... Cost total: 270 lei amortizoarele, 160 lei manopera, în care a intrat și schimbarea ferodourilor pe spate (saboții de frână) pe care-i aveam mai demult, 100 de lei ITP-ul. Total: 530 lei. Ura! Mi-au rămas bani și de cheder ușă șofer, carenaj față dreapta și termostat, toate originale și luate tot de la Gelu. (Așa e când mergi pe „auto-potecile” patriei, se cam strică una-alta pe la bătrâna mașină...).
P.S. Știu ce e ăla adaos comercial, știu că sunt nșpe distribuitori, nu știu de ce unii sunt atât de cretini încât să pună niște prețuri atât de exagerate într-un oraș, mai mult comună, unde în juma' de oră poți colinda toate magazinele de profil. Or intra și grimasele duduiței în preț?
P.S. 2. Săptămâna viitoare mă transform în mecanic auto că vreau să schimb eu piesele alea de care vorbeam mai sus. Nu e mare șmecherie, mi-am pregătit sculele, piesele stau cuminți pe raft la garaj, da' aștept să vină primăvara aia înainte de 1 iulie. 
P.S. 3 - știu că e o chestie banală, dar am rămas marcat de cât de mult variază prețurile... cum ar fi să mă duc la un supermarket să cumpăr... banane cu 4 lei/kg, iar la altul, de aceeași „marcă” să fie 15 lei/kg?
Copyright © 2013 Sfânta lene și cuviosul somn