Sfânta lene și cuviosul somn

Am spus paradoxuri fiscale, nu paradisuri fiscale! Cei care căutați a doua chestie, ați greșit adresa! În fine, să purced la explicății ... Spuneam cu ceva vreme în urmă că a trebuit să dovedesc unei instituții a statului că sunt curat ca lacrima. Consecința acelui fapt a fost o prea minunată autorizație de traducător. (Da, mulțumesc, nu trebuia...). Autorizație care vine însoțită de tot ce trebuie, recte alergătură pe la alte instituții ale statului, după registru de control, registru-jurnal de încasări și plăți, registru de inventar, ștampilă, etc. etc. Nimic neobișnuit până aici, sunt sute care au trecut prin asta. Cum, la fel, sunt foarte sigur că sunt sute, dacă nu mii sau zeci de mii, care au avut de-a face cu instituțiile mai jos menționate. Și că experiențele unor dintre ei au coincis cu ale mele personale. Dar să nu anticipez dinainte, cum ar spune niște vedete TV.  Toată treaba ai de v-am spus-o mai sus - autorizație, registre, CIF (cod de înregistrare fiscală, etc. etc.)...

Circulă din nou pe mail o înșelătorie legată de Facebook - cum că vi s-a suspendat/blocat contul de Facebook și trebuie să intrați din nou pe site ca să vi-l recuperați. În ce constă înșelătoria? Simplu: toate link-urile din mail nu duc către o pagină oficială Facebook - care să conțină „ facebook.com ” în denumire, ci către niște site-uri dubioase care bine nu fac, cu siguranță. În poza de mai jos vedeți mail-ul pe care l-am primit și eu, cu explicațiile respective. (cl ick pe imagini pentru a le mări ) Dacă o să aveți curiozitatea să verificați, o să vedeți că un mail „legitim” de la Facebook conține în toate link-urile sale numele domeniului - facebook.com , așa cum se vede în poza de mai jos. În cazul în care primiți un mail ca cel de mai sus, cel mai bine este să-l ignorați complet, ba chiar îl puteți șterge fără probleme.  Happy browsing!

E ciudat, așa, cum simțim câteodată pe propria piele evoluția societății în care, volens nolens , ne ducem existența. Și nu mă refer aici la salturi evolutive de genul celor care au dus la apariția formelor complexe de viață din organismele unicelulare primordiale despre care ne povestea doamna de biologie la ore. Nu, mă refer aici la micile lucruri de care ne lovim de-a lungul vieții ăsteia. Cum ar fi formularele de zeci de forme, mărimi și complexități pe care trebuie să le completăm pe la diferite instituții și în diferite scopuri - înscrierea copilului la grădiniță/școală, înscrierea la diverse cursuri/forme de pregătire, deschiderea unui cont/eliberarea unui card bancar. De fapt de la ultimul caz - ăla cu cardul bancar - mi se trage revelația mea bruscă și existențială. Ecuația este simplă: loc de muncă=salariu=necesitatea unui card bancar. Fooaarte mulți se regăsesc aici. Printre care și moi . Și cum terminasem „relațiile de afaceri” cu o bancă din motive pe care nu o să le înșir...