Brânzica paranormală

Asta e din ciclul „Cred că m-am puțin tâmpit, cred că da, da-da...”. Așa... Vin eu aseară de la scârbici, intru fain-frumos în căsuța noastrăăă, cuibușoor de...
nu, asta e altă chestie... intru în casă, îmi salut famelia proprie și personală compusă din două fete variabile ca vârstă - nevastă-mea și fiică-mea (de 4 ani și ceva luni), mă rog, fac și eu ce face tot omu' în contextul respectiv - schimbat haine, spălat, etc. și mă duc la bucătărie.
Aici, adică acolo, soțioara mea tocmai scosese una bucată brânză din frigider, cu un scop necunoscut mie. O pune pe masă și zice așa, în treacăt:
- Mâine o să plouă cam tare și...
Și sună telefonul ei. Normal, se duce să răspundă. Eu realizez brusc ce-a spus. „Mă, de unde o ști?” Mă uit la televizor, închis. Radio n-avem. Ziare n-am mai citit de când cu revista „Cutezătorii”, că nu prea mă omor cu ele... Nici n-avem neam de ziar prin casă. Atunci de unde o ști vremea?? Doar n-o ghici ca mama Omida sau Libelula, cum era aia... Da' în ce? Cafea nu se zărea prin preajmă, bobi, cărți, alte instrumente specifice acestei „științe exacte” n-avem deloc prin casă.
„Hopa, te pomenești că nevastă-mea ghicește în brânză de vaci!!”. Și mă uit cu atenție la bucata aia albă din farfurie. Nu părea să fie o brânză neobișnuită, ba din contra, părea o brânză ca toate brânzele, albă, cu urme de alea de la materialul în care fusese pusă la scurs, cu o formă aproape rotundă... ce mai, o brânză ca toate brânzele... ”Mă, să vezi că n-am făcut nicio brânză...ptiu, că s-a luat... n-am făcut nicio scofală cu asta... Totuși, de unde o ști de timpu' probabil, că n-am prea observat s-o pasioneze subiectul?? Și nici n-am întrebat-o eu  așa ceva, deci un scop are...”
Îmi iau inima-n dinți și un cuțit din sertar cu gândul nestrămutat de a gusta din brânza fermecată. Ia stai! Da' dacă e fermecată, cine știe ce efect o avea asupra mea?? Adică, na, ea, brânza, și nevastă-mea fac parte din aceeași gamă cromatică, sunt albe amândouă... da' eu, care am ieșit cam negru la pigment din procesul de fabricație, ce mă fac? Dacă mă atacă vreo substanță din brânza aia? Și mă-mbolnăvesc? Sau, mai grav, mă albesc de tot? Nu, mai bine o aștept pe nevastă-mea să mă lămurească... Și pun cuțitul la loc în sertar, mă așez la masă și încep să mă uit la bucata aia de brânză... da' mă uitam așa, cum se uită unul din triburile alea de pe Amazon la o lanternă aprinsă, stil „acuși o iau la fugă că nu e lucru curat”. Și nevastă-mea nu mai termină de vorbit la telefon, căde-i-ar SIM-ul sub covor!! Și brânza asta parcă începe să se îngălbenească... o fi simțit că am gânduri nu tocmai curate la adresa ei...
În sfârșit vine consoarta. O întreb cu juma' de gură:
- Da' de unde știi c-o să plouă mâine?
- Ei, na, și tu, am auzit mai devreme pe la teveu', da' l-am închis chiar înainte să vii tu, că au început ăia iar cu prostia aia de emisiune... „stressul ne afectează viața”...
- A, da?? Ce bine, credeam că ai început să ghicești în brânză de vaci...
- Da' ce, tati, ți se pare că brânza asta și-a modificat proprietățile organoleptice ca să ghicească mami starea vremii în ea?? Ha,ha... zice fiică-mea.
Eu:- %$#@$%(**&^&^%^& #@!!!
Și mă trezesc. Sau nu...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ion Pribeagu - un scriitor uitat

Crăciunul în mitologia română

Kdenlive „crapă” la importul unui clip