Ghidul micului spectator

În seara asta am fost la un spectacol foarte reușit, la Casa de Cultură. Muzică foarte bună, atmosferă frumoasă (nu incendiară, că n-am fost la meci și nici nu sunt duduie de aia de la „Sport” cu un vocabular cât primele pagini din Abecedar). Inevitabil ai apărut și tu, micul spectator ne-deprins cu „algoritmul” unui spectacol. De aia m-am gândit să pun aici niște chestii mai elementare, așa, niște pași de urmat, dar care, crede-mă,  te vor ajuta pe viitor. Așadar...


1. Spală-te. Repetat, dacă e nevoie. Niște oameni s-au chinuit să inventeze săpunul și toate cele tocmai ca tu să le folosești, mai ales când mergi la un spectacol. Vei sta între oameni, așa ca mine, ca doamna din față, ca domnul din stânga... Nu suntem obligați să-ți suportăm timp de peste două ore mirosul de dihor mort, uitat la soare. E sâmbătă, deci pentru unii e ziua îmbăierii săptămânale. Un motiv în plus să nu puți. Eventual, ia și niște haine curate, dacă alea de peste zi au căpătat miros, se mai întâmplă. (Singura ta scuză ar fi că ApaVital-ul ți-a tăiat apa, prietenii știu de ce!!)


2. Dacă tot ai făcut baie, ți-ai aranjat și garderoba, vezi cum faci să ajungi cu vreo 5 minute înainte de a începe spectacolul, nu cu 20 după ce începe. Mai ales că ai locul pe la mijlocul sălii (nu te fă că n-ai știut, scrie pe bilet. Dacă ai cumpărat bilet ieri-alaltăieri, n-ai nicio scuză. Dacă l-ai cumpărat înainte de spectacol, tot n-ai nicio scuză, sigur ai venit mai devreme ca să „prinzi” un bilet, deci puteai să-ți miști fizicul în sală în timp util). Pe Ai ridicat jumătate de rând în picioare ca să ajungi la locul tău. În plus, cei din spate nu prea vedeau ce era pe scenă.


3. Bun, deci ai ajuns la locul tău. Perfect. Locul tău se numește „locul tău” pentru că e cam limitat ca spațiu. Nu trebuie să intri și pe locul meu. Cu alte cuvinte, încearcă să te întinzi cât ți-e scaunul, nu te lăbărța peste vecini, de parcă tocmai ai căzut din cireș și nu știi pe ce lume ești. Nu e greu. Știu ce spun, nici eu nu prea încap în spațiul ăla, aș putea ocupa lejer două-trei locuri,  dar mă străduiesc să nu incomodez vecinii. la urma-urmei, și eu și ei am plătit un singur loc, nu șapte.


4. Bun, te-ai așezat frumos la locul tău. Acum caută prin buzunare/geantă/poșetă și închide telefonul. Sau pune-l pe silențios. E prea nasol când sună telefonul în timpul spectacolului, mai ales în timpul unui dialog artist-spectatori. 


5. Dacă tot ai închis telefonul, lasă-l în buzunar, nu te mai juca cu el. Ai venit la spectacol, uită-te la ce se petrece pe scenă, lasă Facebook-ul în pace. Nu moare nimeni dacă nu te uiți pe acolo timp de două ore. Lumina de la ecranul telefonului poate fi deranjantă pentru vecinii de scaun. Muzică poți asculta și acasă, dacă nu-ți place la spectacol. Dar dacă tot ai venit, eu zic că ar fi o idee bună să fii și atent, nu? 


6. La spectacol se aplaudă, nu se fluieră ca pe stadion, nu se scot sunete dezarticulate. Îți poți exprima admirația prin aplauze, eventual un „Bravo” sau „Bis”. Omului i-au trebuit câteva mii de ani să descopere vorbirea articulată, nu strica totul dând dovadă că n-ai terminat de evoluat... 


Asta, ar fi, în mare, un mic (!) ghid de mers la spectacol. Și cum repetiția e mama învățăturii, repetă pașii de mai sus când mai ai ocazia, să vezi ce bine o să fie. Nimeni nu s-a născut învățat.
P.S. Da, știu, sunt arogant, idiot, prost, etc. Nu vă mai obosiți, cunosc repertoriul! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ion Pribeagu - un scriitor uitat

Crăciunul în mitologia română

Kdenlive „crapă” la importul unui clip