20 sept. 2012

Converti-m-aș și n-am cui...

Înainte de a trece la subiect țin să precizez faptul că nu vreau să discreditez pe nimeni și nimic, nici pe cei care practică activități de genul celor la care mă voi referi, nici instituțiile/sectele religioase menționate.

Buuun. Și acum să trecem la treabă...:D. Aseară așteptam pe cineva în fața blocului când am fost abordat de două domnișoare cu scopul declarat de a discuta despre lucruri generale, așa, despre lume, viață și dreptate. În fine, erau ceea ce bănuiam eu - militante sau misionare de pe la Martorii lui Iehova sau ceva de genul...Mai fusesem vizitat acasă, cu câteva zile în urmă,  de un domn și o domnișoară de același gen și înfățișare, în aceleași scopuri. Atunci nu avusesem timpul și disponibilitatea necesare unei asemenea discuții. Aseară avem de ambele :D.
- Bună seara, mă abordează una dintre ele. Mă numesc X și ea este colega mea Y. Am vrea să vă întrebăm ceva, dacă nu vă supărați...
- Bună seara. Da, spuneți, încep eu piano. (Aici trebuie spus că deja aveam unele idei despre discuția ce avea să urmeze...)
- Ce spuneți, vă place lumea în care trăiți?
- Nu, dar nu prea pot s-o schimb. (În gând: ați studiat bine, o luați pe coarda sensibilă...). Și, sincer, nici nu mi-am propus.
- Bine, dar, de exemplu, ce s-a întâmplat cu adevărul? mă întreabă cealaltă, care între noi fie spus părea mai „destupată”, în sensul că nu părea că poartă discuția după un anumit tipar prestabilit, ci în funcție de ce răspunde interlocutorul.
- Păi, zic, nu știu exact, dar știam că a dispărut. Cel puțin în varianta scrisă (aici duduia X face ochii mari), că parcă online mai este. (Aici îi face și mai mari)
- Cum adică, nu înțeleg, nu credeți în adevăr? mă întreabă ea (adică X) cam nedumerită.
- A, la asta vă refereați, credeam că la ziarul ăla, că ați zis că vorbim de lucruri de astea...
- A, nu, de lucruri importante - de pildă cine ne-a dat viață, cine are grijă de noi, cine organizează lumea noastră așa de bine...
- A, da, am înțeles, zic eu puțin spășit, aprinzându-mi o țigară, că se anunța o discuție interesantă (pe voi nu vă frământă întrebările astea??). Păi eu de pe la școală am auzit că lumea e organizată după niște legi fizice, adică planeta funcționează după ele, de mii de ani..
- Dar legile astea cine le-a făcut? mă întreabă iarăși X.
- Păi nimeni, așa-s ele...adică dacă pun mâna pe un fir electric e normal că trece curentu' prin mine, eu sunt bun conducător de electricitate, adică nu eu ca persoană, corpul uman...încerc eu o abordare științifică...
- Da, dar Dumnezeu a lăsat așa...încearcă ea o canalizare a discuției spre ce o interesa (doar pe ea).
- Ei, nu cred, zic eu „ofensat”, păi cum, înseamnă că nu are grijă de noi, că dacă avea, ne făcea izolatori.
- Vai, de mine, cum ziceți așa ceva. păi El are grijă de noi dacă și noi suntem...
- A, da, știu, dacă ne punem zece cruci la oglindă în mașină, dacă facem  câteva cruci când trecem pe lângă biserică. Cred că sunt vreo câțiva îngeri cu niște catastife, care notează fazele astea, să raporteze ierarhic cine face și cine nu ce trebuie...
- A, nu-i chiar așa, intervine cealaltă, Y, doar că Dumnezeu are grijă de noi, că suntem copiii lui...
- A, da?? De aia ne-a lăsat să facem vreo două războaie mondiale și vreo câteva mai mici, nu? C-așa-s copiii, unii mai liniștiți, alții...
- Credeam că vorbim serios, intervine X pe un ton de învățătoare care-și ceartă copiii.
- Păi așa și facem. Eu sunt foarte serios, nu știu dvs.
- Dar nu vă preocupă deloc ce se întâmplă cu lumea asta, pe ce drum a luat-o, cum am ajuns?
- Da și nu. V-am zis, nu mi-am propus să schimb lumea pentru că nu se poate. Nu-mi plac anumite lucruri dar le iau ca atare, la fel cum accept și zilele ploioase când îmi uit umbrela acasă. Fiecare trebuie să accepte și să facă față la o anumită cantitate de neplăceri.
- Dar noi...începe Y.
- Da, știu ce faceți voi. Prin unele părți i se spune prozelitism. Adică vreți să mă convingeți că zeul ăsta al..
- Dumnezeul...mă corectează X
- Hopa, Dumnezeul?? Acum e articulat?? Asta înseamnă că acceptați că sunt mai mulți? Că articolul hotărât asta presupune în ultimă instanță...o iau eu pe calea gramaticală.
- Da, dar al nostru...
- Al vostru e mai șmecher? Nu cere comision mare? Ne dă voi să-l înjurăm pe al celorlalți? Sau care-i șmenu', că nu înțeleg de ce tot umblați cu de-astea?
- Noi doar vroiam să vă atragem atenția că există anumite avantaje dacă...
- Mă , voi parcă vreți să-mi faceți card la Heaven's Bank sau ceva...ce avantaje? Din ce? Din faptul că îl las pe Dumnezeul religiei mele și trec la voi? Uitați (le arăt biserica de peste drum), mergeți acolo și întrebați-l pe preot de câte ori m-a văzut acolo de când am venit aici în oraș...
- Dar asta nu înseamnă că nu credeți în Dumnezeu...
- Exact. E treaba mea în ce cred și aș vrea să rămână așa. Poate vreau să mă trec la musulmani sau la budiști, care-i problema?
- Dar Dumnezeu e peste tot și...încearcă una dintre ele să-mi taie avântul.
- Da, știu. Prin unele locuri îl cheamă Buddha, prin alte părți îi zice Allah sau mai știu eu cum.
- Dar, știți, noi vroiam să vă arătăm cum...
- Cum ce? (Aici deja mă cam scoseseră din sărite cu insistența și cu moacele lor voit smerite și mieroase). Uitați, eu  sunt gata să mă trec la religia asta a voastră  dacă îmi răspundeți clar, concis și fără echivoc la niște întrebări!
- Da, da, cum să nu, zice X, în ochii căreia se citea speranța că va reuși să mă „recicleze”. Și cum speranța moare ultima...
Aici îmi compun o figură doctă și inchizitorială (ca să păstrez oarecum registrul - apropo, de Inchiziție am uitat să le întreb și nici nu cred că o să am ocazia prea curând, dar...) și-i dau drumul la întrebările care mă „macină”:
- Unu: cum am apărut noi, că nu cred în faza cu apa, lutul și suflatul?
- Păi, Dumne...
- Stați, că n-am terminat. Doi: Cum au apărut indienii din America, că-n Biblie nu scrie nimic de ei? Nu-s făcuți tot după procedeul cu apa, lutul, etc.? Trei: Doamna de biologie ne-a spus la școală că nu-i voie de raporturi sexuale între membrii aceleași familii din cauză că apar mutații genetice nasoale. Și noi am ajuns la 7 miliarde doar din Adam și Eva? Înseamnă că toți suntem niște erori genetice.
- Vaaaai, cât huliți! O să plătiți pentru asta! se învârtoșează don'șoara X. E o blasfemie!
- Cu cardul sau cash? zic eu senin ,de parcă eram la supermarketul din colț.
- CEE?
- De plătit, zic, cu cardul sau cash? Să știu...
- Cu dumneavoastră nu se poate discuta serios, zice calmă cealaltă și dă să plece.
- Stați puțin, că n-am terminat, zic eu serios, poate prea serios.
- Ce, nu mai stăm, nimic...începe X.
- Domnișoară, nu credeți că energia asta pe care o consumați inutil pe chestii din astea ar putea fi folosită la niște lucruri care într-adevăr merită? Nu știu, dar ceva pe la o casă de copii, ceva de genul, ăia chiar au nevoie de ajutor, dar nu de ăsta.
- Dar noi ajutăm oamenii în...începe iar miorlăiala mistico-religioasă.
- Asta-i apă de ploaie. Sau, mai pe românește, un rahat. Și dacă vreți să știți, mai am întrebări multe de genul ăla, special pentru cei ca dvs. Nu sunteți decât niște specimene de șarlatani care exploatează necazurile oamenilor, așa cam cum a făcut religia de mult. Toată vorbăraia asta este de pomană, nu ajută la nimic, pe nimeni.
- Bine, bine, văd că cu dvs. nu ajungem la un consens, spune d-ra Y și își închide gentuța în care avea ceva pliante pe teme religioase pe care se pregătise la un moment dat să mi le ofere, mai exact când am spus că sunt gata să trec în barca lor mistică.
- Da, nu cred că se poate, zic eu cu lehamite. Poate...
- O să vă pară rău, zice X.
- Bine, bine, la revedere.
Și au plecat, X gesticulând energic în timp ce se îndepărtau. Am rămas acolo, la colțul blocului, gândindu-mă că persoana pe care o așteptam întârzia destul de mult. Dar și la specia asta aparte de comis-voiajori - că asta sunt, niște comis-voiajori care încearcă să-ți vândă niște iluzii, sau niște șarlatani, așa cum am spus. Pe de o parte mi-e milă de ei, par cam spălați pe creier din anumite puncte de vedere. Pe de altă parte nu pot să nu mă întreb dacă sunt într-adevăr atât de îndoctrinați încât să creadă tot ceea ce spun ei fără un minim efort de gândire. Și nu cumva toată activitatea asta a lor nu poate cumva contribui la dezorientarea și bulversarea d.p.d.v. emoțional a oamenilor și așa destul de încurcați și bulversați de alte probleme, cu adevărat importante?
Nu vreau, prin cele scrise aici, să determin pe nimeni să-și schimbe părerile și orientarea religioasă. Sunt doar niște puncte de vedere personale bazate pe multe, hai să le spun „date și fapte”, „cercetate” personal de mine. Fiecare e liber să creadă în ce vrea - Dumnezeu, Allah, brânză de vaci, lemn de plop, micșunele, etc. Dar, tot la fel, fiecare are dreptul să i se respecte această credință și să nu fie ținta unor asemenea specimene despre care am scris mai sus. S-o spun pe șleau: între unul care curăță canalizarea și un „misionar” de ăsta, am mai mult respect pentru cel cu canalizarea. Munca lui e murdară, dar cinstită. „Munca” unui „misionar” de ăsta nu e murdară, dar nici cinstită, atât timp cât exploatează starea psihică și psihologică a cuiva. E fix o înșelătorie „psihologică”.
A nu se înțelege că iau partea vreunei religii „mari” - ortodoxă sau catolică. Departe de mine gândul ăsta. Dacă nu ați înțeles până acum, nici astea nu mă prea interesează. Toate religiile la un loc nu au produs nimic concret și util până acum. Ba dimpotrivă - Inchiziția, Cruciadele, nazismul au fost piedici în calea dezvoltării umanității. Nu judec un om după felul cum se închină. Faptele contează. Am prieteni cam de toate „soiurile” religioase. Cam asta-i. Sper că m-am făcut bine înțeles. Toate bune!
Copyright © 2013 Sfânta lene și cuviosul somn