Sfânta lene și cuviosul somn

Din motive obiective, a trebuit să dovedesc unei instituții a statului nostru multi-lateral dezvoltat că nu am cazier judiciar, adică sunt un cetățean model care respectă legile, iubește câinii vagabonzi și nu-și bate soția. (A doua nu e adevărată, în treacăt fie spus.) Buuun. Și l a orice act pe care trebuie să-l primești/ceri, tre' să duci în loc alte 10-15. Primul pas logic în demersul meu a fost să văd ce anume trebuie să duci la ei ca să-ți dea „ceferticatul” de bun cetățean. Și cum Poliția e cam departe de mine pe căldura asta, zic io așa în barbă - „Ia, mă, ăștia nu au informațiile pe net, că acu' toată lumea e cu netu', cu onlineu', cu d-astea”. Și mă așez frumușel la „culcalator” și începe fratili vostru să dea în clapacioace până găsește ce- i trebuie. Adică - pentru cine vrea să știe: una bucată timbru fiscal de 2 lei (nu, nu, e chiar valoarea înscrisă pe el, nu e la 'șto), cerere tipizată (se ia de la cel mai apropiat xerox ), copie xerox B.I./C.I. și or...

...oameni inteligenți. Iată un „extras” din lista mea de Messenger:     Puteți și mări imaginea, dacă nu înțelegeți. Din motive evidente, nu am dat numele celor două persoane. Cine se simte vizat, n-are decât să-și schimbe statusul sau sa mă șteargă din listă.   P.S. Pentru cei cu inaptitudini la limbi  străine, iată și traducerea: YM contact 1 (traducere din klingoniană în română) - Mă duc să mă înec în Siret că e foarte cald. YM contact 2 (traducere din franceză aproximativă în română) - Dragostea este ca o țigară, arde ca un chibrit, înțeapă ochii, te face să plângi și dispare ca un fum. (Și traducerea mea este aproximativă, n-am avut răbdare să redau întocmai sensul poetic al statusului). 

Că sigur vine. Mi-a spus mie un vecin azi dimineață când veneam din oraș, liniștit că au trecut căldurile, că treburile s-au aranjat cât de cât, că acasă mă aștepta zgâtia mea de fetiță să-i duc „dodo” (ciocolată, în argoul ei de la un an și ceva). Deodată universul meu stabil și calm a fost brusc bulversat de vecinul de la patru, cu sfârșitul lumii al alui cu tot. - Neața, vecine, ai auzit că vine sfârșitul lumii? Eu mă uit în spate, să nu dea cumva peste mine, dar nimic. Apoi mă revolt în sens anti ciobănaș mioritic („of, Doamne, iarăși încep ăștia!!!”), dar de zis îi zic suav: - Da' de unde știi mata? - Păi am văzut la televizor (normal, că doar n-a ghicit el în brânza de vaci pe care o căra în sacoșă), cică o ghicitoare, prevestitoare de aia a zis că pe 12.12.2012 vine negreșit sfârșitul lumii! Tonul ultimativ nu lăsa loc de interpretări, la fel și mimica omului. Credea cu fiecare fibră a sa, ce să mai! Și cum nu-mi stă în caracter să spulber speranțele și certitudinile oamenil...

Adică pe culoarul Rucăr-Bran, o vale largă ce-i desparte pe cei doi uriași. Și cine a ajuns până la Castelul Bran și nu a luat-o la vale spre Câmpulung-Muscel sau Curtea de Argeș a pierdut ocazia să vadă cum stau cei doi uriași față în față, sfidând vremea și sfidându-se reciproc. Ajunge doar să treci de Râșnovul cu aer săsesc și cu cetatea lui semeață urcată pe deal și să te îndrepți ușor, în ritm de șarpe, pe serpentine, spre Bran-ul cu urme de Dracula, apoi mai departe spre Câmpulung-ul ce-a uitat de ARO și s-a orientat spre altele...Dar trebuie musai să zobăvești puțin pe drum, pe la Moeciu, Fundata sau Dragoslavele, să te așezi la margine de drum și să asculți. Dacă ai noroc, poate vei auzi Bucegii povestind istoria cutezătorului Vlaicu ce și-a găsit sfârșitul la poalele lui. Sau poate se vor auzi semeții Făgărași gemând încă sub povara jugului de beton de la Vidraru, cu cicatricea Transfăgărășanului brăzdându-le pieptul.  Oprește-te o clipă, călătorule, privește-i cu respect pe ...

În drum spre Obârșia Lotrului, pe Transalpina, o să dai peste lacul Oașa, un lac artificial pitit în spatele barajului cu același nume de pe râul Sebeș, undeva la granița dintre județele Alba și Sibiu. Dacă vreți mai multe informații, Google este mereu gata să vă ajute. Este un lac minunat, egalat, (sau, poate, depășit) doar de lacul Fântânele din munții Gilăului, județul Cluj. Este una dintre multele zone pitorești oferite de Drumul Regelui - Transalpina.

Așa cum am promis , revin cu pozele de pe Transalpina. Cu o precizare: Am făcut acest drum de la nord la sud, adică de la Sebeș la Novaci, cu un popas de o noapte la Obârșia Lotrului (unde poți îngheța lejer noaptea dacă stai la cort și nu ești pregătit pentru temperaturi aproape de 5 grade C seara în august- din fericire există cabane/pensiuni cu prețuri OK pentru toate buzunarele). Pozele sunt în ordinea în care le-am făcut (click pe ele pentru a le mări). P.S. Dacă nu sunteți destul de bazați pe voi și pe mașină, nu urcați! Și dacă vreți totuși să urcați, începeți dimineața, cât mai devreme. Dar nu prea devreme, să aibă timp norii să plece de pe vârful muntelui, că altfel nu o să vedeți drumul, la propriu. Și e destul de dificil de urcat chiar și pe vreme bună. Dar merită efortul chiar și pentru a fi cu capul în nori la propriu pentru câteva minute! P.S.2: Cele mai bune și actualizate informații despre Transalpina găsiți pe http://www.transalpina.biz/ .

UPDATE: Am pus pozele , dar cum m-am gândit că am multe de povestit despre ce-i de văzut pe la noi, am creat o categorie separată. Azi, pe la zece, zece și ceva, am ajuns cu capul în nori. La propriu. De fapt cred că pe alocuri am și trecut de nori. Și nu am băut vreo poțiune magică precum Alice, nu m-am transformat subit în Păsărilă-Lăți-Lungilă sau cum îl chema pe ăla din basme care fura păsări de pe lună. Nimic din toate acestea. Pur și simplu am urcat pe Transalpina. Nu știți ce-i aia Transalpina? Atunci aruncați-vă un ochi aici , citiți apoi luați-l înapoi. Drumul e super OK. Azi noapte am dormit la Obârșia Lotrului iar dimineață pe la 7 am luat-o cătinel la deal în sus. Și când spun „în sus” mă refer la cel mai strict sens al expresiei. De multe ori am avut impresia că se termină drumul și am ajuns în cer. Serpentine în draci, abrupte și destul de înguste, parapeții de pe margine lipsesc pe alocuri ca să poți vedea ditamai râpa în toată splendoarea ei, dar un asfalt super bun și ...