Cum am ajuns cu capul în nori...
UPDATE: Am pus pozele, dar cum m-am gândit că am multe de povestit despre ce-i de văzut pe la noi, am creat o categorie separată.
Azi, pe la zece, zece și ceva, am ajuns cu capul în nori. La propriu. De fapt cred că pe alocuri am și trecut de nori. Și nu am băut vreo poțiune magică precum Alice, nu m-am transformat subit în Păsărilă-Lăți-Lungilă sau cum îl chema pe ăla din basme care fura păsări de pe lună. Nimic din toate acestea. Pur și simplu am urcat pe Transalpina. Nu știți ce-i aia Transalpina? Atunci aruncați-vă un ochi aici, citiți apoi luați-l înapoi.
Azi, pe la zece, zece și ceva, am ajuns cu capul în nori. La propriu. De fapt cred că pe alocuri am și trecut de nori. Și nu am băut vreo poțiune magică precum Alice, nu m-am transformat subit în Păsărilă-Lăți-Lungilă sau cum îl chema pe ăla din basme care fura păsări de pe lună. Nimic din toate acestea. Pur și simplu am urcat pe Transalpina. Nu știți ce-i aia Transalpina? Atunci aruncați-vă un ochi aici, citiți apoi luați-l înapoi.
Drumul e super OK. Azi noapte am dormit la Obârșia Lotrului iar dimineață pe la 7 am luat-o cătinel la deal în sus. Și când spun „în sus” mă refer la cel mai strict sens al expresiei. De multe ori am avut impresia că se termină drumul și am ajuns în cer. Serpentine în draci, abrupte și destul de înguste, parapeții de pe margine lipsesc pe alocuri ca să poți vedea ditamai râpa în toată splendoarea ei, dar un asfalt super bun și un peisaj de basm. O să pun și puținele poze pe care vântul nebun și frigul semi-polar m-au lăsat să le fac, dar asta când ajung acasă la netul cel iute (că ăla mobil nu permite asemenea performanțe în zona asta - Curtea de Argeș).
Și o concluzie personală de șofer care de opt ani și mai bine străbate drumurile patriei: dacă ai „făcut” Transalpina, drumul prin Cheile Bicazului o să ți se pară o plimbare pe malul mării, iar Transfăgărășanul un fel de cărare de munte puțin mai întortocheată.
Dacă ai ști de când îmi doresc să ajung pe acolo. Abia aștept să văd pozele, poate îmi stimulează elanul și, cine știe...și așa îmi propusesem un proiect măreț - să iau fiecare județ din țară la rând și să notez ce mai e de văzut. pentru că eu am văzut multe, dar Elisa mai are încă de văzut și am eu așa un feeling că dacă nu-i cultiv eu gustul pentru peisajele românești, n-o să i se trezească singur patriotismul turistic.
RăspundețiȘtergerePS: Una peste alta, cred că observi că am recuperat absența din ultima săptămâna și ceva... la citit, la postat și la comentat, ca să fie tacâm complet. Ședere plăcută pe unde vă aflați!
Pozele vor apărea cel mai probabil duminică, tocmai am „aterizat” acasă și nu prea mă simt în stare de o asemenea performanță acum...
RăspundețiȘtergereP.S. Da, observ, noroc de facilitățile Blogger că am reușit aprobarea tuturor comentariilor simultan :D. Mersi de urare! A fost super OK, de-acu' trăiesc din amintiri.