Ce este Open Source?

Open Source nu prea este cunoscut în România, decât la nivel individual, și aici destul de restrâns. Doar entuziaștii care au încercat (și au reușit) să se desprindă de supremația și influența Microsoft, migrând către zări mai libere (din toate punctele de vedere) știu ce este cu Open Source și cu ce se mănâncă el.

 Fără a intra prea mult în detalii, Open Source (software) înseamnă libertate și este de multe ori explicat prin sintagma "free as in free speech, not free beer". Adică "liber" nu "gratis", într-o traducere aproximativă în română. 

Ce înseamnă "liber" când vorbim de software? În linii mari, libertatea asta se exercită pe patru mari direcții:

1. libertatea de a utiliza programul oriunde și oricând, pe oricâte calculatoare, pe orice sistem de operare, în orice scop - comercial, personal, educativ, științific. Cu alte cuvinte, folosești programul unde și cum vrei.

2. libertatea de a studia modul de funcționare al programului, în scop educativ/personal/comercial, etc. 

3. libertatea de a modifica programul pentru a-l adapta nevoilor proprii, fără a plăti ceva pentru asta

4. libertatea de a face publice aceste modificări, cu obligația de a le include în același tip de licență și de a menționa autorul original al programului/aplicației. 

În general, când vorbim de Open Source vorbim de Licența GNU General Public Licence (cu versiunea neoficială în română), dar conceptul de "open source" cuprinde și alte licențe specifice.

O altă particularitate a programelor Open Source este ritmul lor de dezvoltare. Fiind în marea lor majoritate create de comunitate, nu de o firmă, de cele mai multe ori pe bază de voluntariat, programele Open Source sunt mai repede și mai eficient îmbunătățite și "reparate". De exemplu, un program de grafică nu are o opțiune de inserat un anumit model. Dacă este open source, cineva priceput va insera această opțiune și va publica noua variantă imediat, de obicei prin intermediul siteurile specializate din domeniu. Publicul larg se va bucura de noile opțiuni mult mai repede decât dacă programul ar fi fost "closed source", caz în care ar fi trebuit să aștepte ca producătorul să introducă noutățile într-o nouă versiune. (și asta poate dura foarte mult) - utilizatorii de Windows știu despre ce vorbesc. 

Și dacă tot veni vorba de Windows, una dintre cele mai mari probleme ale unui sistem de operare este securitatea, iar Windows nu prea se poate lăuda cu o securitate mare "din fabrică". De obicei după apariția unei versiuni, la scurt timp apar "patchuri" (petice) și Service Pack-uri (pachete de service) menite să repare defectele care nu au fost găsite sau nu a fost timp suficient să fie remediate la data lansării produsului. Și Windows (pe lângă alte produse Microsoft) are și acum unele probleme nerezolvate la capitolul securitate. Dar destul despre asta, nu e subiectul articolului și utilizatorii știu desigur despre ce este vorba. 

Care ar fi marea diferență între Open Source și Closed Source (sub care se publică marea majoritate a programelor)? Despre Open Source am vorbit mai sus, să vedem ce e cu Closed Source. În principiu, când cumpărăm un program de calculator, avem impresia că am cumpărat efectiv programul și este proprietatea noastră de acum în colo. FALS. În 99% din cazuri cumpărăm doar dreptul de utilizare al produsului respectiv. Orice mare porducător va licenția/permite doar utilizarea programului, nu deținerea lui. Pentru a vă convinge nu aveți decât să cercetați acordurile de licențiere (celebrele EULA) de la Microsoft și Adobe. Cu unele mici excepții, programele celor doi coloși sunt proprietatea lor, noi doar le utilizăm. Cam ceva de genul cu mașina luată în leasing, doar că la terminarea contractului, mașina devine proprietatea noastră, pe când programul de calculator nu. 

Să luăm un exemplu simplu. Toți utilizăm la un moment dat o suită office, fie că scriem referate/rapoarte, fie că facem prezentări, etc. Avem de ales între Microsoft Office și LiberOffice. Primul soft proprietar (closed source), al doilea este open source. Gândiți-vă că trecerea de la o versiune de MS Office la una mai nouă implică niște costuri, chiar dacă prima dată tot am plătit pentru program. Dacă aveam MS Office 2003 și vrem să trecem la 2007 sau 2011, trebuie să cumpărăm o licență de "upgrade", care este în general la jumate de preț față de o licență nouă. Deci scoatem bani de două ori pentru unul și același produs, doar că într-o versiune mai nouă (cu o nouă înfățișare și cu unele funcții noi). 

Dacă optăm pentru LibreOffice (99,9% compatibil cu formatele MS Office), nu dăm niciun ban, nici la început,  nici pe urmă. Iar versiunile noi sunt pe site-ul lor, la un click distanță. 

În concluzie, nu vreau să fiu greșit înțeles. NU AM NIMIC CU NIMENI. Fiecare folosește ce vrea și ce-i place. Doar v-am atras atenția asupra unor chestiuni legate în cele din urmă de bani, de bugetul vostru. Normal, discuția Open Source versus Closed Source se poate întinde la nesfârșit, cu susținători înfocați de o parte și de alta. Poate voi reveni asupra acestui subiect mai pe larg. Spor!